Renumită pe bătrânul continent de generații întregi, cătina, acest fruct miraculous și rivalul nr.1 al citricelor, desi anevoios, dar începe să capete teren și la noi în țară. Majoritatea crescătorilor de pomușoare sunt destul de reticenți față de acești butași, care ajung și la 4 metri înălțime. Și asta pentru că afacerea este una destul de nouă pe piața noastră și consumatorii abia de se obișnuiesc cu acest fascicul de vitamina C. În plus, e nevoie de investiții majore pentru a ajunge un veritabil cultivator de cătină și să mergi cu mândrie spre târgurile din lume.
 
Igor Golban este un producător eco din s. Carahasani, raionul Ștefan Vodă și directorul Gospodăriei Țărănești “Ygrick-Grup”. Relația lui cu cătina a început în 2017, când a adus primii butași din România, acolo unde arbustul cu pricina se cultivă de mai bine de zece ani. Afacerea însă ar fi fost imposibilă fără sprijinul Uniunii Europene. Și o să aflați de ce.
 
La Carahasani, cătina crește de trei ani
 
Contactat de AGROMEDIA, dl Golban ne-a povestit aproape totul despre cătină. Că rodește odată la doi ani, că se comercializează doar sub formă congelată, că fructul conține de 40 de ori mai multă vitamina C, decât citricile, motiv din care pomușoarele au gust destul de acru. Tocmai de aceea e aproape imposibil să îl consumăm fără vreun adaos dulce, cum ar fi mierea, zahărul.
 
 “Consumatorul trebuie educat cu acest produs nou. El știe că e foarte bun pentru sănătate, dar ne întreabă cum se prepară, pentru a-l putea servi. Jumătate dintre clienții noștri îl cumpără pentru prima dată. Primii care l-au gustat am fost noi. Frunzele merg pentru ceai, pomușoarele – la cătină tocata sau cu miere. Din frigider sunt nelipsite derivatele pomușoarelor, inclusiv sucul”, ne spune fermierul, de la care mai aflăm că nu oricine se aventurează să înceapă epopeea cătinei.
 
Înainte de marea decizie, Igor a studiat vreme de cinci ani acest produs. Avea și practică de producere în Germania, a efectuat vizite la plantațiile moderne din mai multe țări europene, a realizat studii de fezabilitate, și-a schițat un plan de afaceri. Era conștient că îi va lua ceva timp să ajungă căutat și solicitat pe piață.
 
“Deocamdată, am mers doar pe piața internă. Ca să ajungem mai departe, e nevoie de cantități enorme. În lume, cătina se utilizează în industria alimentară, cea farmaceutică și cea a frumuseții. Marii producători de cosmetice știu adevărata valoare a uleiului”, mai meționează producătorul.
 
În cultivarea arbustului, există două etape, care solicită cheltuieli nepermise de mulți crescători. Este vorba de prima etapă – cea de înființare a terenului, pentru că butașii costă doi sau trei euro per bucată. Ca să fii sigur că respecți întru totul legile cătinii, ai nevoie de cca 2 300 butași, prețul cărora ajunge la aproape 7 mii euro. Și nu oricine este gata să scoată din buzunar această sumă, mai ales că atunci când vine vorba de un produs nou, și riscul e suficient de mare.
 
Etapa post-recoltare, imposibilă fără o linie de prelucrare a produsului
 
Solicitat de AGROMEDIA, Dmitri Dodică, consultant în producerea și vânzarea pomușoarelor, a menționat că, în schimb, cătina nu este capricioasă la condițiile meteo, se înmulțește natural și nu necesită mari îngrijiri de-a lungul anului.
 
“Dar vine etapa post-recoltare, cea mai dificilă și mai costisitoare. Fără o linie de prelucrare a fructelor este imposibil!”, a subliniat Dmitri Dodică.
 
Sursa menționată a mai precizat că micii producători utlizează metoda manuală de colectare a cătinii, reușind să adune cantități de cel mult o tonă-două și vând fructul angro, direct din câmp.
 
Grație unui grant oferit de UE, Igor Golban a reușit procurarea liniei de sortare. Cele mai necesare erau instalaţiile de îngheţare şi refrigerare a fructelor. În frigider sunt stocate ramurele de cătină cu tot cu fructe. Timpul necesar congelării este de maxim 8 ore, temperatura – de -35 grade Celsius. După ce pomușoarele sunt scoase din congelator, se pun în batoză. Frunzele ies pe o parte, iar fructele – pe cealaltă. Boabele sunt selectate și ajung într-un alt utilaj, care elimină toate impurităție și scot fructul curat.
 
Prețul unui kilogram de pomușoare variază în funcție de soi și calitate și ajunge până la 140 lei. În medie este însă comercializat cu 80-90 lei per kg. În perioada de iarnă, arbuștii rămân în câmp, la fel ca alți pomi fructiferi, iar lucrările agricole demarează în aprilie-mai.
 
Familia Golban, pe lângă cătină, pe o suprafață de 30 ha, mai cultivă nuci și migdale,  toate fiind sută la sută ecologice.


Plantaţia de la Carahasani are şi certificat eco, grație căruia are undă verde la exportul în UE.
 
“Am certificate cătina, avem deja stabilite parteneriate cu companiile din Polonia din România. În anul 2020 lucrurile au mers destul de bine în gospodăria noastră”, spune optimist dl Golban, care mai este și singurul producător local de făină degresată şi fulgi de migdale.