PĂDUCHELE LÂNOS: METODE EFICIENTE DE COMBATERE

Păduchele lânos (Eriosoma Lanigerum) – origine

Eriosoma lanigerum își are originea în America de Nord. De acolo a fost răspândit odată cu materialul săditor în toate zonele în care se cultivă mărul. Având în vedere că este un dăunător nou, acesta a avut puţini dușmani naturali (despre ei, vedeți mai jos), prin urmare s-a răspândit puternic.
 
Unde apar primele infecţii ?

Păduchele lânos nu are comportamentul afidelor obișnuite, care își formează coloniile în vârful creșterilor vegetative. Larvele de păduche lânos preferă zonele în care se pot adăposti. Dăunătorul preferă umbra și umiditatea. Acesta este motivul pentru care coloniile sunt observate la început în interiorul coroanei, în zone în care ramurile prezintă răni, crăpături. În cazul ramurilor sănătoase, coloniile încep să se formeze, la baza peţiolului (codiţei) frunzei, sau în zona de inserţie a ramurilor. Colonia de dăunători va cuprinde apoi întreaga ramură, sau întregul pom fructifer, din interior spre exterior.
 
Păduchele lânos în perioada de vară-toamnă

În această perioadă, colonia de dăunători prosperă. Spre final de vară, pot să apară chiar și femele aripate. Acestea vor căuta gazda principală, ulmul american, însă negăsindu-l vor depune ouă pe alte specii, în general tot pe măr.
 
Păduchele lânos va cădea de pe ramuri la nivelul solului, iar dacă găsește un sol nisipos sau din contră, un sol argilos, crăpat din cauza secetei, va coborî la nivelul rădăcinilor, unde poate crea colonii permanente. La nivelul solului, culoarea filamentelor ceroase va fi albă cu nuanţe ușor albăstrui.
 
Pagube produse

Larvele se hrănesc cu seva pomilor fructiferi. Acolo unde ramura sau rădăcina este atacată, se formează gale, care împiedică circulaţia normală a sevei. De vină pentru formarea acestor gale (nodozităţi) sunt compușii din saliva păduchelui lânos, care sunt toxici pentru plantă. Pe urmele, sensibilitatea creată de dăunător se pot instala patogeni periculoși cum ar fi bacteriile din genul Nectria, răspunzătoare pentru cancerul deschis al ramurilor. Atacul permanent va produce răni, care atâta timp cât colonia este prezentă, nu se vor vindeca. Aceste răni vor fi porţi de intrare pentru numeroși patogeni. Fără tratament, vitalitatea ramurilor și a întregului pom fructifer afectat se va reduce. Fructificarea va fi mai redusă, iar fructele produse vor fi de mici dimensiuni.
 
Păduchele lânos – metode de combatere

Taierile în livadă
Preventiv, recomandarea ar fi ca pomii fructiferi să fie foarte bine toaletați, aerisiți, astfel încât întreaga coroană, chiar și partea centrală, să fie scăldată de razele soarelui. Coroanele nearisite, umbroase, în care lumina soarelui ajunge prea puţin pe șarpante, iar umiditatea se menţine ridicată, sunt preferate de dăunător. Soarele este unul din inamicii acestui dăunător. Pomii fructiferi crescuţi la umbră, sunt mult mai susceptibili la atacul păduchilor lânoși.
 
În plus, în cazul pomilor fructiferi în care coroana este bine creată, eventualele stropiri sunt mult mai bine distribuite în cadrul ei. Eficienţa stropirilor de ori ce fel (substanţe omologate BIO sau convenţionale), va fi una mai ridicată.
 
Metode biologice

Utilizarea parazitoizilor
Viespea Aphelinus mali este cel mai important parazitoid, utilizat în combaterea păduchelui lânos.
 
Entomofauna utilă
Insectele despre care știm că sunt mari consumatoare de afide, sunt dușmani și ai păduchilor lânoși. În această categorie putem să amintim speciile de buburuze, urechelniţa, diferite specii de viespe sau chiar muscă.
 
Combaterea păduchelui lânos – strategia din vară

În perioada de vară, având în vedere că acum coloniile sunt puternic dezvoltate, protejate de filamentele ceroase (lâna), eradicarea păduchilor lânoși este aproape imposibil de făcut. Acum ce putem face, ar fi să limităm răspândirea dăunătorului în cadrul pomilor fructiferi atacaţi și, bineînţeles, în cadrul livezii. În același timp, trebuie să avem grijă la cantitatea de pesticide aplicată și la timpul de pauză, pentru că producţia noastră de fructe este încă în livadă.
 
Înainte de aplicarea oricărei soluţii chimice, se vor elimina o parte din ramurile încărcate cu dăunători. În categoria ramurilor care pot fi eliminate fără problemă ar fi cele care ocupă spaţiul din interiorul coroanei, sau cele care oricum în perioada de repaus vegetativ, ar fi fost eliminate. Locul în care s-a făcut tăierea se protejează cu mastic sau pastă de cupru. Coloniile îndepărtate vor fi arse!
 
Dacă practicăm agricultura convenţională în această soluţie vom adăuga și un insecticid omologat pentru combaterea păduchelui lânos.
 
Sursa: Agromentor