R. Moldova era unul dintre statele care exporta tutun în cantități enorme, principalele destinații fiind Rusia, Ucraina, România și Slovacia, volumul cifrându-se la 10, 5 mii tone anual. Acest produs nociv din rădăcini era solicitat și de marile companii transnaționale cu renume. În 2003, Guvernul de atunci aprobase chiar și un Program de dezvoltare a ramurii tutunului pentru anii 2003-2010. Iar în 2007, cultivatorii beneficiau și de subvenții și acestea erau de 3 mil. lei.
În același an 2008, tutunul era cultivat de cca 150 gospodării agricole, 11 firme (SRL) şi peste 512 persoane fizice din 25 raioane şi UTA Găgăuzia. Astăzi, din numărul impunător de fermieri care îl aveau în protofoliu, au rămas doar șase sau șapte. Chiar și așa, există Asociația procesatorilor de Tutun care are și un președinte și care există doar pe hârtie. Pentru că nu mai activează din cauză că nu au marfă, iar agricultorii s-au reorientat spre alte culturi plantate în același loc, populat cândva de „iarba dracului”.
Ce cultivă fermierii în loc de „iarba dracului”
Serafim Terenti din Oxentea, Dubăsari, tot el și președintele acestei Asociației, a fost pe timpuri unul dintre cei mai mari cultivatori de tutun din țară. Solicitat de AGROMEDIA, antreprenorul care are în prezent în gestiune cca 1 000 ha de teren agricol ne-a declarat că a renunțat la cultivarea lui din mai multe motive. „Nu există niciun interes nici din partea ministerului, nici a Guvernului, nici a Parlamentului. Ramura s-a distrus de la sine și din cauza deficitului de brațe de muncă. Situația s-a înrăutățit acum zece ani. Nu s-au defrișat toate plantațiile, au mai rămas cred că cinci sau șase fermieri care îl cultivă”, a menționat dl Terenti.
Potrivit lui, pe timpuri procesau cam 500 tone de tutun pe an. „Prin anii 80 până prin 98 asta era cantitatea, mai târziu s-a redus la 300 tone, iar până prin 2010 a ajuns la 200 tone. Vorbesc despre volumul pe care îl adunam din gospodăria mea. Eu am cultivat tutun pe 200 ha, aveam angajate peste 200 persoane în fiecare sezon. Până la Conflictul armat de pe Nistru din 92 îl livram la fabrica de fermentare din Dubăsari, apoi la Combinatul de tutun din Chișinău. Au început a veni fel de fel de controale, medici, funcționari, ni se tot spunea că e o plantă periculoasă pentru sănătate. De acord, dar sincer să vă spun, astăzi nu mai e tutun pe dealurile din localitate, iar bolnavi de cancer și boli respiratorii sunt mult mai mulți decât atunci când îl cultivam”, a opinat dl Terenti.
Terenurile nu stau degeaba la „capitalistul” din Oxentea (n. red. – e o glumă pe care dl Terenti o face la adresa lui). Acum el cultivă grâu, floarea-soarelui, porumb, in, alte culturi, numai nu tutun. „Nu pot spune că am avea câștig mai mare, dar ne-am reorientat spre alte culturi ca să nu stea pământul degeaba. Și azi munca o fac cinci mecanizatori. Nu e rău, dar atunci, cu tutunul, se hrăneau sute de oameni, aveau salarii mari și plăți adăugătoare la sfârșit de an”, ne-a povestit fermierul.
Chiar dacă lucrurile s-ar schimba, înapoi nu se mai întoarce. „S-a distrus baza tehnică, erau căsuțe pentru uscat, depozite foarte spațioase care acum au altă folosință”, a mai menționat dl Terenti.
În 2015 a fost adoptată Legea privind controlul tutunului
Doar că treaba nu se mai întoarce. De ce? Pentru că în 2015, Parlamentul R. Moldova a adoptat Legea privind controlul tutunului. Articolul 2 din actul legislativ prevede clar: „Se interzice subvenţionarea directă şi indirectă, acordarea de alocaţii din fondurile publice sau stimularea de către stat în alt mod a activităţilor legate de cultivarea şi prelucrarea tutunului, fabricarea şi comercializarea produselor din tutun”.
Evident, Legea nu interzice cultivarea și prelucrarea tutunului, ba chiar oferă agenţilor economici care se ocupă de cultivarea şi de prelucrarea postrecoltare a culturii respective să beneficieze de ajutor din partea statului şi de facilităţi. Care sunt acestea și prin ce sertare s-au „fărâmițat”, ne va lua mult timp să le dăm de capăt. De menționat că legea nici măcar fumatul nu-l declară ilegal, dar vine cu reglementări care să protejeze nefumătorii de pericolul expunerii la fumul și aerosolul de tutun în locuri publice închise.
Ghenadie Țurcanu, coordonatorul de programe în cadrul Centrului pentru Politici și Analize în Sănătate, un militant anti-tutun destul de activ, declara anul trecut, când s-a înverdinic de medalia și premiul OMS dedicat Zilei mondiale fără tutun, următoarele: „Controlul tutunului reprezintă o luptă continuă, deoarece industria tutunului alocă miliarde de dolari pentru a submina eforturile guvernelor de a proteja sănătatea publică de interesele comerciale sau de alt tip ale industriei tutunului.”
Încă ceva: potrivit diferitor studii, Republica Moldova are o pondere de cca 24-25% populație care zilnic consumă produse tabagice. Așadar, faptul că nu se mai cultivă tutun la noi în țară nu înseamnă nici pe departe că la noi nu se fumează.
Ce și de ce fumează, asta e altă poveste...