Scurgerile de clei nu sunt procese specifice arborilor. Dimpotrivă! Dacă pe suprafața scoarței pomilor există această substanță asemănătoare rășinei de conifere, înseamnă că pomul are o infecție bacteriană provocată de bacteria Pseudomonas Syringae. Este nevoie de intervenit imediat pentru că pomii afectați pot suferi sau se pot usca definitiv.
La modul practic, bacteria se hrănește din seva pomilor fructiferi, atacând doar cambiul (țesutul vegetal situat între țesutul lemnos și cel Liberian de sub scoarța, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii).
Cauzele apariției cleiului la pomii fructiferi pot fi multiple. Poate fi vorba despre diferite înțepături de insecte, crăpături provocate de diferența de temperatură sau poate fi vorba despre tăierea arborilor pe vreme umedă, diferite răni la nivelul scoarței sau diferite crăpături cauzate de udarea în exces ce duce la dezvoltarea bruscă a arborelui. De cele mai multe ori, este vorba de crăpături ce nu sunt vizibile cu ochiul liber.
După ce a contactat infecția bacteriană, pomul va deveni imediat sensibil. Astfel, rezistența la îngheț devine aproape nulă, atât la perioadele geroase din sezonul rece, cât si pe timpul episoadelor cu temperaturi extreme din primăvară. Tot cleiul este și cauza pentru care producția de fructe va fi cu mult mai mică și de o calitate mai proastă. Cleiul se face vinovat și de eficiența scăzută sau chiar nulă, în unele cazuri, la tratamentele realizate pentru diferite boli.
Cum combatem?
Un eventual tratament cu fungicide de contact nu va salva pomul, ci doar va încetini evoluția infecției bacteriene. De aceea, este bine să fie îndepărtate ramurile afectate sau să fie curățat locul până la țesut sănătos, cu ajutorul unor ustensile dezinfectate, pentru a nu recontamina pomul. Apoi, se aplică pe locul respectiv tratament cu clor, cupru sau mastic.
Sunt câteva greșeli care pot fi comise și care ar putea să conducă la apariția cleiului.
În primul rând, necesită atenție sporită irigarea pomilor fructiferi. În niciun caz nu trebuie udați în exces. Moderația este cheia protejării lor eficiente. În al doilea rând, grijă mare necesită și administrarea de îngrășăminte naturale. Și aici trebuie moderație (ideal este 5-10 tone la hectar). Nu administrați azot în exces și în afara perioadei de creștere intense a lăstarilor. Este bine să se acorde atenție și tăierilor de ramuri vechi, adică celor de peste 2 ani care trebuie acoperite cu mastic de altoit.
Niciodată nu trebuie să se efectueze tăieri la sâmburoase pe vreme umedă și temperaturi pozitive. Tăierile de toamnă-primăvară se pot face în intervalul orar 10.00.-15.30. Bacteria nu rezistă la frig, iar rana se usucă la îngheț.
Pentru a feri pomii de infecția bacteriană, imediat după tăieri, este necesară aplicarea unui tratament cu fungicid de contact. Poate fi vorba despre cupru (are o acțiune fungistatică și bactericidă unică datorită ionilor de cupru (Cu++) eliminați în apă. Poate fi găsit sub mai multe forme în cadrul produselor de protecția plantelor: zeama bordeleza, hidroxid de cupru, oxiclorura de cupru, oxid de cupru), mancozeb sau zeama bordeleza în combinație cu var (în proporții de 1-2% cu 1%). Combinația este bună și dacă deja bacteria este instalată. În acest caz, până ce bacteria va începe să producă spori, va fi distrusă de cupru, iar varul va ajuta la o uscare mai rapidă a celulelor secționate.
Nu în ultimul rând, măsurile trebuie întreprinse încă de la primele semne pe care pomul le dă, când pare că a contactat bacteria.
CLEIUL POMILOR FRUCTIFERI. DE CE ESTE PERICULOS, CAUZELE APARIȚIEI ȘI METODE DE COMBATERE