LAUR ENGLEZESC, ARBUSTUL VEȘNIC VERDE CU FLORI PARFUMATE

Laurul-prunus, sau Laurul englezesc, cunoscut și laur cireș doar științific sub denumirea de Prunus laurocerasus, este o specie de arbust sau mic copac cu frunze perene, originar din regiunile din sud-estul Europei și sud-vestul Asiei. Această plantă se bucură de o popularitate extinsă datorită frunzelor sale lucioase și strălucitoare, care conferă o atmosferă vibrantă grădinilor și peisajelor urbane. O caracteristică notabilă a laurului o reprezintă inflorescențele parfumate și fructele de culoare neagră închisă care atrag atenția numeroaselor specii de păsări.
 
Laurul este adesea utilizat ca plantă ornamentală, fiind apreciat în special pentru capacitatea sa de a crea garduri vii dense și aspectuoase. În același timp, este apreciat și pentru rezistența sa la poluare, ceea ce îl face o alegere populară pentru plantarea în medii urbane aglomerate. Acest arbust se dezvoltă bine în soluri fertile și bine drenate, și poate fi întâlnit atât în peisaje naturale, cât și în grădini botanice sau parcuri publice.
 
De asemenea, este recunoscut pentru toleranța la tăiere și modelare, permițând astfel utilizatorilor să creeze forme artistice variate. Este important de menționat că, deși este o plantă rezistentă, este predispus la anumite boli și dăunători, ceea ce necesită o atenție deosebită din partea grădinarilor și proprietarilor de grădini.


 
Unele soiuri cresc sub formă de tufă până la 2-6 metri înălțime (depinde de soi), dar există și varietăți cu creștere mai redusă și forme de acoperire a solului. Majoritatea soiurilor cresc rapid, cu o creștere anuală de până la 50-60 cm.
 
Florile sale parfumate, albe, în ciorchini, înfloresc la sfârșitul primăverii. Se dezvoltă frumos atât în zonele însorite, cât și în cele mai umbrite. Este rezistent la ger. La plantarea ca gard viu, distanța dintre plante este de 70-80 cm.
 

Soiuri înalte

Rotundifolia: 4-6 metri înălțime, cu frunze de un verde intens, de dimensiuni mari.
Novita: 2-3 metri înălțime, cu frunze strălucitoare de un verde închis.
Caucasica: 3-5 metri înălțime, cu frunze mari, de aproximativ 15 cm lungime, de un verde strălucitor.
Etna: 1,5-2 metri înălțime, cu o tufă densă, frunzele sale verzi intense au o tentă bronzată la începutul sezonului.
Genolier: 3-4 metri înălțime, un soi cu o creștere coloană îngustă, cu frunze lungi de un verde închis.
Herbergii: 3-4 metri înălțime, un soi cu frunze strălucitoare și coriacee, alungite.


 

Soiuri de înălțime moderată (care ajung cel mult la nivelul umerilor)

Mari: 1-2 metri înălțime, cu o tufă densă, frunze de un verde închis, strălucitoare.
Cleopatra: 1 metru înălțime, cu o creștere rapidă, frunzele sale au o nuanță roșu aprins la înmugurire.
Baumgartner: 1,5-2 metri înălțime, cu o tufă densă, cu frunze strălucitoare de un verde intens.
Antonius: 1,5-2 metri înălțime, noile sale lăstari și frunzele au o nuanță de bronz roșiatic.
Ani: 1-2 metri înălțime, cu lastari roșietici.
Mano: 1-1,5 metri înălțime, cu o creștere lentă, cu frunze lucioase de un verde intens, ascuțite la vârf.
 
Sursa: NaturGard