TIPURI DE ASOLAMENTE ÎN FUNCŢIE DE ZONA AGROCLIMATERICĂ ŞI GRADUL DE ÎNCLINARE A PANTEI

23 sep 2022
După recomandările specialiștilor, asolamentul ecologic pentru culturile de câmp ar trebui să cuprindă cel puţin 7 parcele, iar pentru culturile legumicole: cel puţin 5 parcele.

Rolul agrotehnic al asolamentului în sistemul de agricultură ecologică se referă la:
  1. Instalarea la începutul rotaţiei a unei culturi cu efect ameliorator asupra întregului ciclu de rotaţie şi asupra solului – de regulă, leguminoase anuale şi perene. O altă regulă generală este instalarea la începutul rotaţiei a unei culturi la care să se aplice cantităţi mari de îngrăşăminte organice şi care să valorifice bine acest îngrășământ (porumb, varză etc.), iar, totodată, se ameliorează pe timp îndelungat însuşirile solului.
  2. Protecţia solului împotriva degradării structurii şi a eroziunii solului – cum ar fi ierburi perene, leguminoasele anuale, cerealele păioase, care vor alterna cu plantele prăşitoare (porumb, cartofi etc.), care sunt rele protectoare. După plantele prăşitoare, care degradează structura solului, accentuează mineralizarea humusului, trebuie să urmeze cereale păioase.
  3. Optimizarea folosirii rezervelor de substanţe nutritive din sol – plantele mari consumatoare de elemente nutritive aşa ca sfecla pentru zahăr, floarea soarelui trebuie să alterneze cu plantele cu consumuri reduse, cum sunt cerealele, astfel ca fiecare specie să extragă din sol substanţele nutritive în cantităţi şi proporţii diferite, precum şi de la adâncimi diferite.
  4. Optimizarea consumului de apă din sol – cu alternarea de plante mari consumatoare de apă (lucernă, porumb, sfeclă, floarea-soarelui, cânepă etc.); plante cu un consum redus (cereale păioase, inul) şi, plante care consumă apa din straturile profunde de sol datorită sistemului radicular puternic dezvoltat (lucerna, trifoiul, floarea-soarelui, sfecla), sau plante care consumă apa din stratul arabil (cereale, in, cartof etc.).
  5. Rotaţia raţională a rădăcinilor în straturile de sol – se recomandă ca după plantele cu înrădăcinare profundă (lucerna, trifoi, sfecla, floarea soarelui) să urmeze plante cu înrădăcinare mai superficială (fasole, in, cartofi, mazăre, grâu) astfel se realizează „rotaţia rădăcinilor”.
  6. Bilanţul humusului în sol – prin diferenţa dintre humusul nou format şi cel mineralizat. Ierburile perene, grâul, porumbul, ovăzul, leguminoasele anuale, lucerna etc. lasă în sol cantităţi mai mari de resturi organice, iar altele cum ar fi inul, cânepa, sfecla de zahăr lasă cantităţi mai mici.
  7. Sistemul de lucrare a solului trebuie să alterneze „rotaţia de lucrare a solului”. Astfel, se va alege sistemul clasic de lucrare a solului pentru culturile care preferă un sol foarte afânat (sfecla de zahăr, cartof, morcovi etc.) şi sisteme minime sau chiar semănat direct pentru culturi pretabile la aceste tehnologii (soia, cereale păioase, porumb).
  8. Combaterea buruienilor – prin alternarea cultivării de plante însoţite de anumite buruieni (orzul, grâul, porumbul, inul) cu culturi care înăbuşesc buruienile (secara, după ce plantele au început să se ridice, lucerna începând cu anul al doilea). Cultivarea fără întrerupere a unei plante pe aceeaşi solă determină înmulţirea buruienilor specifice plantei de cultură.
  9. Combaterea bolilor şi dăunătorilor – prin evitarea unor boli şi dăunători comuni ai speciilor cultivate şi pentru a limita răspândirea lor, iar în rotaţii culturile cu bolile şi dăunătorii comuni nu trebuie să revină pe acelaşi teren cel puţin 3 ani.
  10. Evitarea fenomenului de oboseală a solului – care se poate datora acţiunilor concomitente a mai multor cauze ca urmare a netolerantei anumitor plante de cultură. Nu se suportă în cultură repetată, sau să revină des pe acelaşi teren: inul după 6 – 7 ani, sfecla de zahăr după 4 ani, mazărea după 4 – 6 ani.
NOTĂ: În agricultura ecologică monocultura este practic interzisă.

Vedeți mai jos Tipuri de Asolamente în funcţie de zonarea agroclimaterică şi gradul de înclinare a pantei, prezentate în baza cercetărilor multianuale efectuate de dl Boris Boincean, – doctor habilitat, profesor cercetător, promotor al ştiinţei agrare durabile în Republica Moldova.
 

 


Bibliografie: GHID PRIVIND BUNELE PRACTICI ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE. Autori: Iurie SENIC, specialist în ecologie, ex. șef direcţie MADRM agricultură ecologică. Eugeniu REVENCO, doctor în știinţe agricole. Ela MALAI, doctor în ştiinţe biologice.

TIPURI DE ASOLAMENTE ÎN FUNCŢIE DE ZONA AGROCLIMATERICĂ ŞI GRADUL DE ÎNCLINARE A PANTEI

TIPURI DE ASOLAMENTE ÎN FUNCŢIE DE ZONA AGROCLIMATERICĂ ŞI GRADUL DE ÎNCLINARE A PANTEI

TIPURI DE ASOLAMENTE ÎN FUNCŢIE DE ZONA AGROCLIMATERICĂ ŞI GRADUL DE ÎNCLINARE A PANTEI

loading ...