În Republica Moldova, reciclarea nu este doar o chestiune de comportament individual, ci una de structură economică și responsabilitate asumată de companiile care pun ambalaje pe piață.
În aceste condiții, mecanismele care transferă responsabilitatea către producători devin esențiale. Sistemul de Responsabilitate Extinsă a Producătorului (EPR) presupune că fiecare companie care introduce ambalaje pe piață contribuie și la gestionarea deșeurilor generate.
Astfel, sistemul de Responsabilitate Extinsă a Producătorului (EPR) devine un instrument esențial, prin care companiile nu doar generează ambalaje, ci contribuie activ la gestionarea lor ulterioară. În prezent, sute de companii din Republica Moldova sunt parte a acestui mecanism, însă funcționarea lui depinde de întreg lanțul – de la producție până la reciclare efectivă.
Una dintre cele mai mari provocări rămâne lipsa investițiilor în facilități de reciclare, nu doar în colectare.
Statul finanțează, în mare parte, colectarea – tomberoane, autospeciale, infrastructură la nivel de primării. Dar după ce deșeurile sunt colectate, apare întrebarea: unde le reciclăm? Aici este veriga lipsă – reciclarea propriu-zisă, subliniază Vlada Balica, președinta Asociației AO „Reciclare”, în cadrul podcastului „Agricultura Modernă”.
Investițiile necesare pentru dezvoltarea acestui sector sunt considerabile, iar lipsa predictibilității descurajează inițiativele private.
Ca să construiești o fabrică de reciclare de la zero ai nevoie de milioane de euro. Doar un utilaj poate costa jumătate de milion. Fără un cadru stabil și fără garanții minime, riscurile sunt prea mari pentru investitori, explică antreprenoarea.
În aceste condiții, responsabilitatea producătorului nu mai este doar un concept teoretic, ci o necesitate practică pentru funcționarea sistemului. Fiecare ambalaj introdus pe piață generează costuri ulterioare de colectare, sortare și reciclare, iar aceste costuri trebuie integrate în modelul economic al produsului.
Pe de altă parte, adaptarea la cerințele europene în domeniul mediului aduce presiuni suplimentare asupra sistemului.
Noi preluăm cerințele Uniunii Europene, dar suntem mult în urmă cu infrastructura. Dacă aplicăm standarde foarte stricte fără să avem capacitatea de implementare, riscăm să ne creăm probleme la nivel de sistem, menționează Vlada Balica.
Tranziția către un model funcțional de economie circulară presupune nu doar reguli mai stricte, ci și o abordare realistă, adaptată contextului local.
În prezent, Republica Moldova se află într-o etapă de tranziție, în care soluțiile temporare – precum sortarea manuală a deșeurilor – încearcă să compenseze lipsa infrastructurii complete. Însă, pe termen lung, sistemul nu poate funcționa eficient fără investiții în reciclare și fără implicarea directă a producătorilor.
Ziua Mondială a Reciclării readuce în prim-plan o realitate simplă: reciclarea nu începe în gospodărie, ci în momentul în care un produs este conceput, ambalat și lansat pe piață. Iar viitorul acestui sector depinde de capacitatea companiilor de a-și asuma nu doar producția, ci și impactul pe care îl generează.
Dincolo de ceea ce vedem zilnic, există un sistem complex care decide soarta deșeurilor. Descoperă-l în ediția integrală a podcastului „Agricultura Modernă”.