În culturile de porumb și floarea-soarelui înființate la sfârșit de aprilie sau început de mai, este esențială evaluarea uniformității răsăririi. În funcție de densitatea obținută, de starea solului și de regimul termic, fermierii pot decide aplicarea erbicidelor preemergente sau postemergente timpurii. Alegerea produsului trebuie făcută ținând cont de spectrul de buruieni prezent și de fenofaza culturii. Este important ca aceste tratamente să se aplice înainte ca plantele de cultură să atingă stadiul de sensibilitate, pentru a evita stresul. De asemenea, în parcelele cu istoric de atac al dăunătorilor din sol, este indicat să se efectueze o verificare pentru prezența viermilor sârmă sau a rățișoarei porumbului, în vederea unei eventuale intervenții.
Pentru grâul și orzul de toamnă, începutul lunii mai este o perioadă critică, mai ales în zonele în care plantele au intrat în faza de burduf sau alungirea paiului. În această etapă, protecția fitosanitară este esențială. Se recomandă aplicarea celui de-al doilea tratament fungic, care trebuie să acopere întreaga suprafață foliară, cu accent pe frunza-stindard, responsabilă de peste 50% din fotosinteza necesară formării bobului. Afidele, tripsii și gândacul bălos pot apărea în această perioadă și trebuie monitorizați atent. Totodată, fertilizarea fazială cu azot, dacă nu a fost deja aplicată, poate contribui decisiv la creșterea masei vegetative și la o bună umplere a spicului.
În plantațiile pomicole, lăstarii tineri se află în plină dezvoltare, iar formarea rodului este în curs. În acest context, tratamentele fitosanitare devin o prioritate, mai ales în combaterea bolilor precum făinarea, rapănul sau monilioza, care pot compromite rapid rodul. Se recomandă utilizarea produselor sistemice, dar și alternarea substanțelor active pentru a evita apariția rezistenței. În plantațiile tinere, lucrările de întreținere precum tăierile în verde sau palisarea trebuie efectuate cu grijă, astfel încât să permită o bună luminare și aerisire a coroanei. La vița-de-vie, se poate începe procesul de copilire, îndepărtarea lăstarilor neproductivi și dezosirea parțială, acolo unde este cazul.
În zonele cu deficit hidric sau în care precipitațiile au fost sub medie în aprilie, irigarea devine o lucrare strategică. Chiar și o udare de sprijin poate face diferența între o cultură bine pornită și una slab dezvoltată. La culturile legumicole sau în sere, irigarea trebuie corelată cu fertilizarea (fertirigare), pentru a asigura o absorbție eficientă a elementelor nutritive. Umiditatea solului ar trebui monitorizată constant, mai ales în solurile nisipoase sau pe terenurile în pantă.
Tot în această perioadă se pot planifica lucrările de întreținere a mașinilor și utilajelor agricole care urmează a fi utilizate în etapele următoare. Verificarea echipamentelor de erbicidat, a semănătorilor, a mașinilor de cosit și a combinelor trebuie făcută din timp, pentru a evita defecțiunile în campanie. În fermele în care se cultivă soiuri timpurii sau în care există loturi semincere, se poate începe evaluarea stării fitosanitare și a potențialului de recoltare.
Este o perioadă care solicită o bună coordonare între observarea din teren și aplicarea tehnologiilor adecvate. O intervenție întârziată sau o alegere tehnologică neadaptată condițiilor reale din teren poate avea consecințe negative asupra întregului sezon agricol. Din acest motiv, fermierii trebuie să combine experiența practică cu sfaturile specialiștilor, pentru a asigura continuitatea și rentabilitatea producției.