PĂLĂMIDA ÎN CULTURA DE RAPIȚĂ: Toamna este momentul-cheie pentru combatere

Pentru culturile arabile, pălămida (Cirsium arvense) este una dintre cele mai persistente și greu de controlat buruieni perene. Prezența ei în culturile de rapiță nu doar că afectează direct randamentul, ci compromite și igiena câmpului pe termen lung. Această plantă se răspândește rapid și eficient, nu doar prin semințele sale, ci, mai ales, prin rizomii subterani – un sistem complex de regenerare care permite formarea de noi plante chiar și din fragmente mici de rădăcină.
 
În rapiță, pălămida este deosebit de periculoasă, deoarece concurează agresiv cu planta de cultură pentru resurse esențiale precum apa, lumina și nutrienții. Dacă nu este combătută corespunzător, formează adevărate cuiburi care se extind an de an, în ciuda lucrărilor solului sau a rotației culturilor. Această realitate îi obligă pe fermieri să adopte strategii integrate de combatere, dintre care aplicarea erbicidelor sistemice toamna este una dintre cele mai eficiente, scrie Agrarheute.
 
Toamna este considerată perioada optimă pentru combaterea palamidei în rapiță, iar motivele sunt multiple și bine fundamentate biologic. În această fază, plantele de palamidă au deja dezvoltată o masă foliară suficientă – de obicei între 15 și 20 de centimetri – ceea ce le permite să absoarbă eficient substanțele active aplicate prin tratamente foliare. Mai mult, în această etapă a dezvoltării lor, palamidele încep să retragă substanțele nutritive spre rizomi pentru a se pregăti de iernare. Acest proces biologic poate fi exploatat în favoarea fermierului: odată ce erbicidul pătrunde prin frunze, el este transportat odată cu seva spre rădăcini, exact acolo unde se află sursa regenerării plantei.
 
Pentru ca tratamentul să aibă efectul dorit, este esențial ca aplicarea erbicidului să se facă într-o perioadă în care pălămida nu este umbrită de alte plante, iar condițiile de mediu permit o activitate fiziologică normală. Ideal, după aplicare trebuie să urmeze cel puțin două săptămâni de vegetație activă, fără stres hidric sau temperaturi scăzute, pentru a asigura translocarea completă a substanței active până în sistemul radicular.
 
Cele mai eficiente substanțe active în combaterea palamidei în această perioadă sunt cele cu acțiune sistemică, capabile să pătrundă în plantă și să ajungă la nivelul rizomilor. Printre acestea, clopiralidul și aminopiralidul sunt cele mai frecvent utilizate în tehnologiile moderne. Aceste molecule oferă un control durabil și o eficiență superioară în combaterea speciilor perene din familia Asteraceae, din care face parte și pălămida. În unele cazuri, se poate apela și la substanțe precum tribenuron-metil, însă eficiența acestuia este limitată în cazul infestărilor puternice și a plantelor mature.
 
Aplicarea acestor tratamente trebuie realizată cu precizie, în condiții bune de umiditate și temperatură, folosind echipamente calibrate pentru o distribuție uniformă a soluției. Erbicidarea nu trebuie grăbită și nici efectuată în condiții de stres termic sau înaintea unei ploi iminente, pentru a evita pierderile prin scurgere sau spălare.