BUMBACUL: Cultură rezistentă la secetă, potrivită pentru soluri ușoare

Bumbacul (Gossypium spp.), cunoscut pentru sistemul său radicular adânc și ramificat, oferă o soluție viabilă pentru regiunile afectate de deficit de apă. În prezent, țări ca India, China, SUA și Pakistan demonstrează rentabilitatea cultivării la scară largă, dar pentru fermierii români, bumbacul poate redeveni o cultură importantă în condițiile potrivite.
 
Bumbacul are un sistem radicular pivotant și adânc, care aerează solul și îl structurează în profunzime. Este rezistent la secetă, deci nu consumă excesiv resursele de apă. Frunzele și resturile vegetale pot fi încorporate în sol și pot aduce o cantitate decentă de materie organică.
 
Deși bumbacul nu mai este cultivat la noi, condițiile pedoclimatice din unele zone favorizează creșterea acestei culturi, în special ca alternativă rezistentă la secetă. Cu o tehnologie adecvată, inputuri de calitate și un plan de protecție bine structurat, bumbacul poate redeveni o opțiune profitabilă în fermele cu soluri ușoare și climă caldă.
 
Caracteristici, cerințe față de factorii de mediu
Bumbacul este o plantă din familia Malvaceae, cultivată ca anuală în țările cu climat temperat. Tulpina poate atinge 1 metru înălțime, iar frunzele largi și florile solitare susțin o dezvoltare echilibrată a plantei.
 
Ceea ce o face cu adevărat deosebită este capacitatea de a rezista la secetă, datorită rădăcinii pivotante puternic dezvoltate. Aceasta poate accesa rezervele de apă din straturile profunde ale solului, făcând bumbacul o cultură strategică pentru zonele cu precipitații inegale sau reduse.
 
Totuși, perioada de vegetație necesită temperaturi constante între 22–28°C, iar inflorescența are nevoie de zile senine și temperaturi de 25–28°C pentru o bună polenizare. Oscilațiile mari sau temperaturile sub pragul critic pot reduce randamentul.
 
Precipitațiile sunt binevenite în lunile mai–iulie, cu un aport suplimentar în august, pentru a susține formarea capsulelor. Chiar dacă planta are o toleranță ridicată la secetă, umiditatea în momentele-cheie este esențială pentru obținerea unei producții ridicate.
 
Solul potrivit și pregătirea terenului
Bumbacul preferă solurile fertile, cu textură mijlocie, drenaj bun și pH slab acid spre neutru. Nu tolerează stagnarea apei sau compactarea. Pregătirea solului începe imediat după cultura premergătoare, prin lucrarea de dezmiriștire, urmată de arat atunci când umiditatea permite. Patul germinativ se formează cu combinatorul, iar lucrările de primăvară trebuie reduse la minimum pentru conservarea apei în sol.
 
Este esențială utilizarea de sămânță certificată, cu puritate de peste 98%, germinație de minim 85% și MMB de cel puțin 80 grame. Semănatul se face după 15 aprilie, când temperatura solului depășește 10,5–11°C. Densitatea vizată este de 30–35 boabe germinabile pe metru pătrat, din care se obțin 25–30 plante viabile.
 
Îngrijirea culturii – combaterea buruienilor și protecția fitosanitară
Bumbacul este sensibil la competiția cu buruienile, mai ales în primele faze de dezvoltare. De aceea, sunt necesare prășile mecanice ori erbicidări atent planificate, pentru a evita pierderile în stadiul de formare a mugurilor florali.
 
Protecția fitosanitară trebuie să țină cont de principalele riscuri: tripsul tutunului, afidele, păianjenul roșu sau viermii-sârmă. Bolile care pot compromite producția includ pătarea albă a frunzelor, fuzarioza și antracnoza, dar și putregaiul coletului, mai ales în soluri reci și compactate. Schema de tratament trebuie să fie preventivă, cu rotație de substanțe active, aplicată în funcție de monitorizarea stării fitosanitare și a prognozelor meteo.
 
Recoltarea – o etapă delicată în valorificarea producției
Recoltarea bumbacului se face când capsulele sunt complet deschise, în mai multe etape. În condiții de climat secetos, deshidratarea naturală este favorizată, reducând pierderile cauzate de umiditate în timpul recoltării.
 
Tehnologia modernă permite recoltarea mecanizată, dar în fermele mici se practică adesea recoltarea manuală, în mai multe treceri, pentru a evita pierderile și a menține calitatea fibrei.