CÂT AZOT ESTE NECESAR PENTRU GRÂUL DE PANIFICAȚIE DE CALITATE?

Obținerea unui grâu de panificație cu un conținut ridicat de proteină presupune un echilibru atent între fertilizare, alegerea soiului și tehnologia de cultură. Potrivit specialiștilor de la Universitatea Wageningen (WUR) din Olanda, reducerea excesivă a dozelor de azot poate contribui la o agricultură mai durabilă, însă afectează direct producția și calitatea boabelor.
 
Pentru ca grâul să poată fi utilizat în panificație, conținutul de proteină trebuie să atingă minimum 12%, iar acest indicator este influențat în mod direct de fertilizarea cu azot. În cadrul experimentelor realizate în Olanda au fost testate patru niveluri de fertilizare: 0, 160, 200 și 240 kg azot/ha. Rezultatele au evidențiat o relație constantă între doza de azot și performanța culturii.
 
Cu cât cantitatea de azot aplicată este mai mare, cu atât cresc atât producția, cât și conținutul de proteină, explică cercetătorul Erik Reijnierse, de la Universitatea Wageningen.
 
Potrivit acestuia, pentru obținerea unui grâu de panificație de calitate este necesară aplicarea a cel puțin 200 kg azot/ha, în funcție de condițiile pedoclimatice și de potențialul terenului.
 
Specialiștii olandezi subliniază că nu doar cantitatea de azot contează, ci și momentul administrării.
 
O parte din doza totală poate fi aplicată mai târziu în perioada de vegetație, strategie care contribuie la menținerea unui nivel ridicat al proteinelor în boabe, fără a compromite eficiența utilizării îngrășămintelor.
 
De asemenea, tipul de fertilizare influențează rezultatele. Pe terenurile cu o capacitate ridicată de mineralizare și eliberare naturală a azotului din sol, necesarul de îngrășăminte minerale poate fi mai redus, fără diminuarea calității producției.
 
Conținutul de proteină nu influențează doar recolta, ci și calitatea produsului finit. Potrivit specialiștilor din industria de panificație implicați în proiect, făina obținută din grâu cu un nivel redus de proteină produce pâine cu volum mai mic, miez mai dens, textură mai puțin elastică și o crustă diferită.
 
Aceste caracteristici sunt observate încă din faza de preparare a aluatului și devin evidente după coacere.
 
În paralel cu optimizarea tehnologiei de fertilizare, cercetătorii și amelioratorii urmăresc dezvoltarea unor soiuri capabile să valorifice mai eficient azotul disponibil în sol.
 
Obiectivul este obținerea unor culturi care să realizeze producții ridicate și un conținut corespunzător de proteină chiar și în condițiile reducerii aportului de îngrășăminte.
 
Totuși, specialiștii avertizează că eficiența genetică nu poate înlocui complet fertilizarea.
 
Provocarea este găsirea unui echilibru între producție și conținutul de proteină. Chiar și cele mai eficiente soiuri au nevoie de un aport suficient de azot pentru a asigura calitatea necesară grâului de panificație, precizează cercetătorii.
 
Un alt obiectiv urmărit în programele de ameliorare este creșterea rezistenței la principalele boli ale grâului, inclusiv fuzarioza spicului și bolile foliare.
 
Soiurile cu toleranță ridicată permit reducerea numărului de tratamente fitosanitare, contribuind astfel la scăderea costurilor de producție și la dezvoltarea unor sisteme agricole mai durabile.
 
Specialiștii din Olanda consideră că viitorul grâului de panificație depinde de combinarea unei fertilizări echilibrate cu alegerea unor soiuri performante și adaptate condițiilor locale, astfel încât să fie asigurate simultan producția, calitatea și sustenabilitatea culturii.