DE CE ESTE GRÂUL SPELTA ATÂT DE APRECIAT? Beneficii și tehnologia de cultivare

Grâul spelta (Triticum spelta L.) este una dintre cele mai vechi specii cultivate de om, fiind considerat strămoșul grâului comun. În ultimii ani, interesul pentru această cultură a crescut atât în agricultura ecologică, cât și în sectorul alimentar, datorită valorii nutritive ridicate și cererii tot mai mari pentru produse integrale și minim procesate.
 
Comparativ cu grâul comun, spelta este o specie mai rustică, mai bine adaptată condițiilor dificile de cultură și cu o rezistență mai bună la temperaturi scăzute și la unele boli.
 
Plantele de grâu spelta dezvoltă tulpini viguroase, care pot depăși un metru înălțime. Spicele sunt lungi și laxe, iar rahisul este fragil. O caracteristică importantă a speciei este faptul că boabele rămân îmbrăcate în palee după recoltare, acestea reprezentând aproximativ 20–25% din masa recoltei și necesitând decorticare înainte de procesare.
 
Specia valorifică foarte bine zonele cu climat mai răcoros și umed și poate fi cultivată cu succes inclusiv pe terenuri cu fertilitate moderată.
 
Boabele de spelta sunt apreciate pentru conținutul ridicat de proteine, fibre alimentare, vitamine și minerale.
 
Acestea conțin vitamine din complexul B, vitamina E și minerale precum fier, magneziu, fosfor și zinc. Datorită conținutului ridicat de fibre, produsele obținute din spelta contribuie la o digestie normală și oferă o senzație mai mare de sațietate.
 
Făina de spelta este utilizată pentru obținerea pâinii, produselor de panificație, pastelor făinoase și biscuiților, fiind apreciată pentru aroma ușor dulce și proprietățile bune de panificație.
 
Trebuie însă menționat că spelta conține gluten și nu este recomandată persoanelor diagnosticate cu boală celiacă. Deși structura proteinelor diferă ușor de cea a grâului comun, acest aspect nu o transformă într-o cereală fără gluten.
 
Cele mai bune premergătoare sunt culturile care eliberează terenul devreme și lasă solul curat de buruieni, precum mazărea, fasolea, borceagul, rapița și cartoful timpuriu.
 
Nu se recomandă cultivarea după alte cereale păioase, deoarece crește presiunea bolilor și dăunătorilor.
 
Grâul spelta are un sistem radicular mai puțin dezvoltat decât grâul comun și valorifică mai greu fosforul din sol.
 
Din acest motiv, răspunde bine la aplicarea unor doze moderate de azot și fosfor. În sistemele ecologice, fertilizarea cu gunoi de grajd bine fermentat sau cu alte îngrășăminte organice poate asigura sporuri importante de producție și îmbunătățirea fertilității solului.
 
Excesul de azot trebuie evitat, deoarece poate favoriza căderea plantelor și reduce calitatea recoltei.
 
Perioada optimă de semănat este cuprinsă, în general, între 1 și 20 octombrie, în funcție de condițiile climatice ale zonei.
 
Semănatul prea timpuriu favorizează atacul făinării și dezvoltarea excesivă a plantelor înainte de iarnă, iar întârzierea semănatului reduce capacitatea de înfrățire și poate diminua producția.
 
Până la intrarea în iarnă, plantele trebuie să formeze 3–4 frunze și 1–2 frați pentru a rezista mai bine temperaturilor scăzute.
 
Se recomandă utilizarea seminței certificate, cu puritate de minimum 98%, facultate germinativă de cel puțin 85% și masă a o mie de boabe cât mai ridicată.
 
Norma de sămânță este, în general, de 200–250 kg/ha, în funcție de MMB și de condițiile de cultură. Distanța dintre rânduri este de 10–18 cm, iar adâncimea de semănat de 4–5 cm pe solurile cu umiditate normală și 5–6 cm pe terenurile mai ușoare și mai uscate. La recoltare se urmărește obținerea unei densități de aproximativ 500–700 spice/m².
 
Grâul spelta are o competitivitate bună față de buruieni datorită taliei înalte și capacității de acoperire a solului, motiv pentru care este cultivat frecvent în sistem ecologic. Cu toate acestea, controlul buruienilor rămâne important în primele faze de vegetație.
 
În funcție de condițiile climatice, cultura poate fi afectată de făinare, rugini sau fuzarioză, fiind necesară monitorizarea fitosanitară și aplicarea tratamentelor atunci când este cazul.
 
Recoltarea se realizează atunci când plantele ajung la maturitate deplină. Deoarece boabele rămân învelite în palee, după recoltare este necesară o etapă suplimentară de decorticare înainte de procesare sau comercializare.
 
Interesul pentru grâul spelta este în continuă creștere, atât pe piața internă, cât și pe cea europeană, datorită cererii pentru produse integrale și ecologice.