DE CE SE ÎNROȘESC FRUNZELE PORUMBULUI ȘI ÎNCETINEȘTE CREȘTEREA ACESTUIA? Simptome, evoluție, soluții

Responsabilă de decolorarea sau înroșirea frunzelor de porumb și încetinirea creșterii porumbului se face carența de fosfor. În cultura de porumb, fosforul este un microelement extrem de important pentru:
 

• O stabilitate mai bună a culturilor
• Dezvoltare bună a plantei de la începutul sezonului
• O maturizare mai uniformă care reduce pierderea boabelor la recoltă
• Creşte producţia

Deficiența de fosfor duce la: creșterea întârziată, decolorarea frunzelor,  știulete mic, se accentuează protandria (mai întâi se maturizează staminele, apoi stigmatele în cadrul aceleiași flori). Acest element este baza în formarea mecanismelor de apărare a plantelor la atacul bolilor.

Primele simptome:

În stadiul de 5 frunze se observă:

• O culoare roșu-purpuriu până la violet, care apare precoce în vârful frunzelor, apoi se întinde la teci și cuprinde tot aparatul vegetativ;
• Uscarea frunzelor mature;
• Întârziere a creșterii.

Confirmarea diagnosticului

Analiza solului este un bun indicator al stării de carență. Se referă la pragurile de diagnosticare pentru fertilizarea fosfatică. În caz de carență, părțile vegetative sunt mai afectate decât semințele. Porumbul pentru boabe este o cultură puțin pretențioasă față de fosfor; porumbul pentru siloz are cerințe medii.

În ce condiții apare această carență?
 

• În această fază, sistemul radicular este slab dezvolta și nu poate absorbi fosforul din sol.
• Variații ale temperaturii.
• Soluri sărace sau unde fosforul este blocat.
• Soluri umede și reci.

Evoluția, efecte asupra producției 

Apariția carenței în fosfor depinde de nivelul disponibilității lui în sol, producția de porumb putând fi mai mult sau mai puțin afectată. Deoarece carența în fosfor provoacă simptome specifice, prejudiciile pot fi importante (2-4 t/ha sau mai mult), dacă aplicarea timpurie de fosfor pentru corecție nu s-a realizat. În general, analiza solului poate anticipa aceste situații.

Soluții preventive

• Asigurarea fosforului la semănat prin aplicarea întregii doze sau a unei părți din doză, localizat (îngrășăminte starter);
• Doza minimă aplicată este de 50 kg P2O5/ha, sub formă de superfosfat sau fosfat de amoniu.

Carența de fosfor este un stres pentru plantă și poate afecta metabolismul acesteia. Dat fiind faptul că sistemul radicular nu poate prelua fosforul din sol este recomandă aplicarea unui îngrășământ foliar bogat în fosfor.

Sursa: chemarkrom.ro