PORUMB CU GOLURI ÎN ȘTIULETE: Greșeli frecvente în tehnologie

Un știulete cu boabe rare, dezvoltate inegal și zone vizibil goale este, de cele mai multe ori, un semn că planta a trecut printr-o perioadă dificilă. Această problemă este frecventă în anii cu secetă, fluctuații de temperatură sau atunci când tehnologia aplicată în câmp nu este corelată cu cerințele culturii. Cauzele pot fi multiple, dar toate duc la același rezultat: o polenizare incompletă și o umplere slabă a boabelor.
 

Polenizarea – un proces sensibil la vreme și stres

Porumbul depinde de vânt pentru a transporta polenul de la paniculă către fiecare mătase a știuletelui. Dacă între eliberarea polenului și apariția mătăsii nu există sincronizare, fecundarea eșuează. De asemenea, umiditatea scăzută, temperaturile foarte ridicate sau stresul hidric pot compromite rapid acest proces. Boabele lipsă sunt un indicator clar că multe mătăsuri nu au fost polenizate la timp sau deloc.
 
În anii călduroși și secetoși, acest fenomen devine mai frecvent. Polenul devine mai puțin viabil, iar mătasea se usucă prematur. Chiar și atunci când polenizarea are loc, dacă planta nu are suficientă apă și nutrienți, nu va reuși să umple complet boabele, ducând la știuleți neuniformi și alungiți.
 

Rolul fertilizării în dezvoltarea completă a știuletelui

Fertilizarea dezechilibrată – fie în exces, fie în deficit – afectează direct formarea boabelor. În lipsa unui aport suficient de azot, fosfor, potasiu sau microelemente precum borul și zincul, planta nu are resursele necesare pentru a susține umplerea completă a știuletelui. În special în solurile sărace sau în cele cu pH dezechilibrat, absorbția nutrienților este compromisă, chiar dacă aceștia sunt prezenți în sol.
 
Un alt factor este densitatea plantelor. Dacă semănatul a fost prea des pentru potențialul solului sau pentru hibridul folosit, plantele vor concura între ele pentru apă, lumină și hrană. Acest stres se reflectă rapid în formarea unor știuleți subdezvoltați sau cu porțiuni fără boabe.
 

Prevenție prin tehnologie adaptată

Pentru a reduce riscul apariției acestor probleme, fermierii trebuie să acorde o atenție sporită alegerii hibridului, sincronizării fazelor de dezvoltare și aprovizionării constante cu apă și nutrienți. Hibrizii care au o sincronizare bună între înflorirea masculină și feminină vor avea o polenizare mai eficientă. De asemenea, menținerea umidității solului în perioada apariției mătăsii și în faza de umplere a boabelor este esențială.
 
Fertilizarea trebuie făcută în baza analizelor de sol și adaptată tipului de sol și condițiilor climatice ale fiecărui sezon. Corectarea densității în funcție de potențialul solului și asigurarea unei bune distribuiri a plantelor în teren vor reduce competiția internă.