TĂCIUNELE COMUN AL PORUMBULUI: Cum recunoști boala și cum o previi

Tăciunele comun al porumbului, provocat de ciuperca Ustilago maydis, este una dintre cele mai răspândite și vizibile boli ale acestei culturi. Agentul patogen afectează toate organele aeriene ale plantei – frunze, tulpini, știuleți – dar uneori poate ajunge chiar și la rădăcinile adventive. Boala este ușor de recunoscut datorită tumorilor caracteristice care apar pe organele atacate, umplute cu o masă neagră, prăfoasă, compusă din spori.
 
Simptomele se pot instala timpuriu, încă de la faza de 7–8 frunze, iar în cazurile grave, când ciuperca atacă punctul de creștere, planta manifestă semne de stagnare: se piticește, îngălbenește și se usucă rapid. Infecțiile severe sunt favorizate în special în sistemele de monocultură, acolo unde porumbul este cultivat an de an pe aceeași suprafață. Un alt factor agravant este semănatul întârziat, în special în condiții de umiditate ridicată urmate de temperaturi mai mari de 26°C. Aceste condiții devin un mediu propice pentru ciupercă, mai ales în combinație cu un exces de azot sau gunoi de grajd administrat neechilibrat.
 
Pentru a reduce presiunea bolii, este esențială o abordare integrată. Practicile agricole corect aplicate pot face diferența. Rotația culturilor este primul pas – alternarea porumbului cu specii neafectate de Ustilago maydis reduce semnificativ încărcătura patogenului din sol. Resturile vegetale infectate trebuie distruse prin ardere sau compostare controlată, pentru a împiedica răspândirea sporilor.
 
Fertilizarea echilibrată este un alt punct-cheie. Excesul de azot favorizează sensibilitatea plantelor, în timp ce un aport corect, susținut de microelemente, întărește rezistența naturală a porumbului. De asemenea, lucrările mecanice efectuate necorespunzător pot răni plantele, oferind o poartă de intrare pentru agentul patogen – motiv pentru care trebuie executate cu grijă și în momentele optime de dezvoltare.
 
Pentru protecție suplimentară, este recomandată tratarea semințelor cu fungicide omologate, care oferă un nivel de protecție încă din stadiile incipiente ale dezvoltării plantei. Insectele care pot provoca răni – cum ar fi viermii sârmă sau buha semănăturilor – trebuie ținute sub control cu ajutorul insecticidelor, pentru a reduce riscul de infecție secundară.
 
Cultivarea hibrizilor toleranți la tăciunele comun este una dintre cele mai eficiente soluții pe termen lung. Hibrizii moderni au fost selecționați pentru a face față mai bine infecției, fără a compromite productivitatea. În condiții de presiune medie spre ridicată a bolii, aceștia pot face diferența între o cultură compromisă și una salvată.
 
Combaterea tăciunelui comun nu se bazează pe o soluție unică, ci pe un management agronomic responsabil și preventiv. În lipsa unor tratamente curative eficiente după apariția simptomelor, accentul trebuie pus pe prevenție și pe menținerea unei stări generale bune a culturii, din toate punctele de vedere. Astfel, porumbul poate fi protejat eficient, iar pierderile cauzate de această boală pot fi reduse considerabil.