Țânțarul silicvelor este un dăunător de mici dimensiuni, dar cu un impact considerabil asupra producției. Femelele depun ouă în interiorul silicvelor tinere, iar larvele rezultate distrug semințele în formare. Rezultatul este o silică brunificată, deformată, care crapă prematur, compromițând complet capacitatea de producție a plantei.
Atacul are loc de obicei în perioada mai–iunie, odată cu apariția silicvelor. Condițiile meteo joacă un rol esențial în evoluția acestui dăunător. În special, vremea caldă și umedă favorizează apariția adulților și dezvoltarea larvelor. În absența unor măsuri rapide, infecția se poate răspândi rapid și poate compromite suprafețe întinse.
Experții atrag atenția că monitorizarea este esențială în această perioadă. Fermierii sunt sfătuiți să inspecteze constant culturile, căutând semne timpurii ale infestării, precum brunificarea și uscarea anormală a silicvelor. Capcanele galbene lipicioase pot fi folosite pentru detectarea adulților, fiind un indicator eficient pentru declanșarea tratamentelor chimice.
În cazul confirmării atacului, intervenția trebuie făcută rapid, cu produse insecticide omologate, aplicate conform recomandărilor fitosanitare. Pentru combaterea țânțarului silicvelor, se recomandă insecticide pe bază de substanțe active precum deltametrin, lambda-cihalotrin sau acetamiprid, aplicate în perioada optimă, imediat după depunerea ouălor.
Totuși, combaterea chimică nu este suficientă în sine. Specialiștii insistă asupra măsurilor preventive, precum rotația culturilor, evitarea monoculturii și eliminarea resturilor vegetale după recoltare. Aceste practici contribuie la reducerea presiunii dăunătorilor și previn reinfestarea în sezonul următor.
Țânțarul silicvelor nu este un dăunător nou în peisajul agricol european, însă în ultimii ani și-a extins tot mai mult aria de atac. În lipsa unor măsuri ferme, acest mic insect poate duce la pierderi de până la 30% din producția de rapiță, o cultură esențială în rotația agricolă și în balanța economică a fermelor.
Este clar că, în fața unei astfel de amenințări, prevenția și vigilența sunt cele mai bune arme.