Bureții naturali din lufă sunt moi, prezintă flexibilitate mare (după deformare revin la forma ințială) și sunt rezistenți la putrezire, fiind apreciați în diverse domenii. Fructele tinere sunt consumate precum cele ale dovlecelului. Acestea trebuie recoltate înainte de a deveni fibroase.
Particularități botanice
Rădăcina este ușor îngroșată iar tulpina este volubilă, aspră, cilindrică și prezintă lăstari lungi cu cârcei ramificați și poate urca până la 6 m. Frunzele sunt palmat lobate și au de obicei 5 lobi. Cârceii cu rol de fixare și susținere a plantei sunt prezenți la axila frunzelor. În vârful lăstarilor se găsesc cârcei cu rol explorator, de găsire a noi puncte de fixare.
Florile sunt de culoare galbenă, mari. În forma individuală, florile mascule se întâlnesc mai rar. Florile femele sunt tubuloase și au gineceul din 3 carpele. Lufa este o specie entomofilă, preferată de către albine. Pentru menținerea purității soiului, respectiv pentru a preveni deprecierea genetică a acestuia, trebuie asigurate spații mari de izolare.
Fructul este o peponidă cilindrica, cu o lungime de pana la 50 cm, în funcție de soi, și prezintă diverse nuanțe de verde, pe parcursul perioadei de vegetație. La maturitatea fiziologică, fructul devine maro, se deschide cu un capac, iar în interior prezintă mezocarpul spongios, reticulat. Semințele se aseamănă cu cele ale dovleacului, însă au o dimensiune mai mică.
Cerințe față de climă și sol
Lufa nu suportă înghețurile târzii de primăvară și este o specie pretențioasă la lumină (preferă locurile luminoase) și temperatura, cerințele ei fiind asemănătoare cu ale celorlalte cucurbitacee.
Se cultivă pe soluri afânate, umede, permeabile. Lufa este o specie sensibilă la stagnarea apei la nivelul sistemului radicular, de aceea, este important ca solul să asigure un bun drenaj.
Tehnologia de cultură
Cultura de lufa poate fi înființată atât prin răsad, cât și prin semănat direct. Semănatul pentru producerea de răsaduri se realizează în spații protejate în prima decadă a lunii februarie, iar pentru câmp în prima decadă a lunii martie. În general, vârsta răsadului trebuie să fie de 55-60 zile.
Lucrări de îngrijire
Pe lângă lucrările de îngrijre ce se aplică în mod normal cucurbitaceelor (udarea, combaterea buruienilor, a bolilor și dăunătorilor etc.), o importanță deosebită o reprezintă lucrarea de palisat și dirijare a tulpinilor pe verticală.
În cazul culturii în spații protejate, lufa prezintă o creștere vegetativă bogată. Pentru a ajuta planta să formeze fenomenul de boltire, se vor întinde sârme la aproximativ 2 m înălțime. De asemenea, pentru a împiedica planta să se dezvolte pe sol, pe lângă tulpina principală se leagă și celalalte ramificații și se dirijează pe verticală. Lufa nu se copilește și nu se cârnește.
Se recomandă utilizarea îngrășămintelor specifice, ce se aplică de regulă în cazul cucurbitaceelor. Dozele se stabilesc în urma analizelor agrochimice ale solului.
Sursa: Botaniștii