Primăverile din ultimii ani devin tot mai greu de anticipat, iar efectele se resimt direct în livezile de nucifere. Oscilațiile de temperatură, episoadele de îngheț târziu sau perioadele cu umiditate excesivă influențează evoluția culturilor și obligă fermierii să își ajusteze intervențiile din teren.
Deși nucul, alunul și migdalul sunt adesea abordate împreună ca specii nucifere, fiecare reacționează diferit la aceste condiții, iar diferențele devin evidente mai ales în perioadele critice de primăvară.
Din punct de vedere tehnic, pragurile de temperatură evidențiază aceste particularități. Nucul poate rezista în perioada de repaus la temperaturi de până la -20°C, însă odată cu pornirea în vegetație devine sensibil deja la valori de aproximativ -2°C. În cazul alunului, rezistența la ger este mai ridicată în timpul iernii, dar înflorirea rămâne vulnerabilă chiar și la temperaturi negative ușoare. Migdalul este cel mai expus, florile pot fi afectate la -2°C, iar fructele abia formate pot fi compromise chiar sub -1,5°C.
În practică, însă, riscurile nu se limitează doar la îngheț. În cazul nucului, primăverile umede creează condiții favorabile pentru dezvoltarea bacteriozei, una dintre cele mai importante probleme fitosanitare ale acestei specii. Infecțiile apar ușor pe lăstarii tineri și pot afecta atât frunzele, cât și fructele în formare. În același timp, perioadele de răcire după pornirea în vegetație generează un stres suplimentar, chiar și în absența unor înghețuri severe.
La alun, vulnerabilitatea este legată în principal de dereglarea procesului de înflorire. Aceasta are loc foarte devreme, uneori încă din lunile de iarnă, iar oscilațiile de temperatură afectează direct polenizarea. Polenul își poate pierde viabilitatea, iar condițiile de vânt sau aer uscat influențează negativ receptivitatea florilor feminine. Chiar și fără fenomene extreme, aceste dereglări pot duce la o legare mai slabă a fructelor, cu impact direct asupra producției.
Migdalul rămâne cea mai sensibilă specie în acest context. Înflorirea foarte timpurie îl expune direct înghețurilor târzii, iar alternanța dintre perioadele de încălzire și revenirea bruscă a frigului determină pierderi semnificative. Pornirea accelerată în vegetație, urmată de temperaturi negative, poate compromite rapid producția, ceea ce face ca rezultatele să varieze considerabil de la un an la altul.
În aceste condiții, gestionarea livezilor de nucifere depinde tot mai mult de capacitatea de adaptare la condițiile reale din teren. Monitorizarea temperaturilor, corelarea intervențiilor cu fenofazele și ajustarea tehnologiei de cultură devin elemente esențiale în reducerea riscurilor.
Pe termen lung, soluțiile de protecție și prevenție capătă o importanță tot mai mare. Alegerea soiurilor cu pornire mai tardivă în vegetație, diversificarea plantațiilor și utilizarea tehnologiilor moderne pot limita o parte din pierderi. În același timp, sistemele de protecție activă, precum aspersiunea anti-îngheț sau ventilatoarele utilizate în livezile intensive, sunt tot mai frecvent luate în calcul, în special în exploatațiile comerciale.
Astfel, în contextul schimbărilor climatice, tehnologia de cultură în livezile nucifere se adaptează treptat, iar accentul se mută de la reacție la prevenție, în funcție de evoluția tot mai imprevizibilă a vremii.
Sursa: CCAR
NUC, ALUN SAU MIGDAL? Care specie rezistă mai bine primăverilor instabile