Anatolie Fală, consultant în cadrul Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), a explicat că fermierii au posibilitatea să efectueze verificări orientative chiar și cu ajutorul unor testere portabile.
În cadrul Festivalului Național al Strugurelui, producătorii au fost invitați să aducă probe din sursele de apă folosite la irigarea plantațiilor. Prin intermediul testerelor disponibile la standul FAO au fost verificați doi indicatori: electroconductivitatea și turbiditatea.
Am anunțat fermierii care au întrebări referitoare la calitatea apei pentru irigare să vină cu propriile probe. Cu ajutorul testerelor pentru electroconductivitate și turbiditate le putem oferi un răspuns orientativ privind pretabilitatea apei pentru irigare. Nu este o analiză completă de laborator, dar reprezintă o primă evaluare, prin care producătorul poate înțelege dacă apa prezintă anumite riscururi și dacă sunt necesare investigații suplimentare, a explicat Anatolie Fală.
Electroconductivitatea oferă informații despre cantitatea totală de săruri dizolvate, în timp ce turbiditatea indică prezența particulelor aflate în suspensie. Înainte de proiectarea sau exploatarea unui sistem de irigare, aceste caracteristici trebuie evaluate pentru a putea adapta tehnologia la sursa disponibilă.
Pe lângă analiza apei, producătorii pot utiliza kituri portabile pentru determinarea orientativă a conținutului de azot, fosfor și potasiu din sol. Informațiile obținute îi ajută să stabilească mai corect cantitatea de îngrășăminte necesară plantației.
Există kituri mobile pentru analiza solului și a apei, pe care fermierii le pot procura. Este nevoie de puțină instruire și de exercițiu pentru utilizarea lor corectă, după care producătorii își pot determina orientativ conținutul de azot, fosfor și potasiu din sol. Cunoscând această compoziție, pot stabili ce încărcătură de îngrășăminte trebuie aplicată pentru a obține o recoltă stabilă și calitativă, a menționat specialistul.
Aceste teste rapide nu înlocuiesc analizele detaliate efectuate într-un laborator, însă îi permit fermierului să monitorizeze mai frecvent condițiile din plantație și să observe eventualele dezechilibre.
Apa, solul și temperatura sunt factorii care limitează potențialul de producție al plantației. Deoarece caracteristicile solului și ale sursei de apă nu pot fi schimbate radical, tehnologia trebuie adaptată condițiilor existente și cerințelor plantei.
Dacă lăsăm o încărcătură mare de rod, dar planta nu dispune de suficiente substanțe minerale în sol, vom obține ciorchini care nu se dezvoltă corespunzător, o calitate mediocră și boabe slab dezvoltate. Unele neajunsuri mai pot fi corectate ulterior prin operațiile în verde, însă este important ca, încă de la începutul sezonului agricol, fermierul să efectueze analiza solului și a apei. Numai cunoscând acești factori își poate modela corect parametrii de producere, a precizat Anatolie Fală.
Pentru strugurii de masă, aspectul comercial este decisiv. Uniformitatea boabelor, dimensiunea, culoarea și dezvoltarea corespunzătoare a ciorchinelui influențează direct interesul cumpărătorului.
În cazul strugurilor de masă, consumatorul cumpără în primul rând cu ochii. De aceea, calitatea vizuală trebuie să fie foarte bună. Aceasta nu poate fi obținută doar prin intervenții făcute în apropierea recoltării, ci trebuie construită pe tot parcursul sezonului, pornind de la analiza factorilor de producție și de la corelarea încărcăturii de rod cu resursele de apă și elementele nutritive disponibile, a adăugat consultantul FAO.
Un alt parametru care poate fi determinat direct în plantație este gradul Brix. Acesta arată concentrația de zaharuri din suc și îi permite producătorului să urmărească evoluția maturării strugurilor.
La stand, viticultorii au beneficiat și de consultanță privind furnizorii de mijloace de producție, metodele de evaluare a calității strugurilor și utilizarea echipamentelor portabile de testare.
Determinarea gradului Brix este importantă pentru evaluarea calității și a momentului de maturare. Prin măsurarea procentului de zahăr, producătorul nu se bazează doar pe aspectul exterior sau pe gust, ci dispune de un indicator concret, care îl ajută să decidă când strugurii au ajuns la nivelul necesar pentru recoltare și comercializare a explicat specialistul.
Monitorizarea apei și a solului nu are doar un rol agronomic, ci contribuie și la optimizarea cheltuielilor. Îngrășămintele și produsele de uz fitosanitar reprezintă o parte importantă a costului de producere, alături de lucrările manuale.
Îngrășămintele pot reprezenta până la 30% din costurile de producere a strugurilor de masă. Cheltuielile pentru produsele de uz fitosanitar pot ajunge, în funcție de sezon și de presiunea bolilor, la 30–50% sau chiar mai mult, iar lucrările manuale rămân printre cele mai costisitoare. Analizele ne permit să aplicăm mijloacele de producție în funcție de necesitățile reale, ceea ce înseamnă atât o nutriție mai corectă, cât și o optimizare a costurilor, a declarat Anatolie Fală.
Strugurii de masă sunt un produs cu valoare adăugată, însă rentabilitatea depinde de calitatea obținută și de prețul de comercializare. Potrivit specialistului, un nivel de cel puțin 0,60–0,70 euro pentru un kilogram este necesar pentru acoperirea cheltuielilor de producere, valoarea exactă fiind influențată de tehnologia aplicată și de costurile fiecărei exploatații.
Înainte de începerea sezonului, fermierii ar trebui să cunoască proprietățile apei și ale solului, apoi să stabilească fertilizarea și încărcătura de rod. Astfel, deciziile tehnologice se bazează pe indicatori măsurabili, nu doar pe estimări, iar resursele pot fi utilizate mai eficient.