MATURAREA VINULUI ÎN AMFORE. De ce merită atenția vinificatorilor și cum faci alegerea corectă

În ultimii ani, amfora a revenit în centrul conversațiilor din lumea vinului. Nu ca o modă exotică, ci ca un instrument tehnic cu personalitate proprie, capabil să scoată din anonimat vinuri care au deja bună structură, aromă și intenție. Pentru vinificatorii locali, tentația este firească, însă alegerea amforei potrivite cere o doză de rigoare, nu doar curiozitate.
Amfora nu este un simplu recipient: este un mediu de micro-oxidare naturală. Asta înseamnă:
          •         o evoluție lentă, delicată;
          •         păstrarea integrității aromatice fără aport de note lemnoase;
          •         rotunjirea taninurilor fără pierderea prospețimii.
 
Vinurile care se pretează cel mai bine maturării în amforă sunt cele cu structură proprie: soiuri autohtone cu personalitate, vinuri albe cu extract bun, roșii tinere, dar cu caracter, și vinuri portofoliu unde producătorul își asumă stilul.
 
Diferențele de material sunt vizibile în rezultatul final.
          •         Lut simplu – conferă o micro-oxidare moderată; potrivit pentru vinuri albe și rosé, unde se caută finețe.
          •         Lut șamotat – pereți mai rezistenți, schimb de oxigen mai intens; recomandat pentru roșii cu tanin și structură.
          •         Teracotă – mai „neutră”, menține bine temperatura; bună pentru vinuri unde se dorește liniaritate aromatică.
 
Alegerea materialului trebuie să fie corelată cu stilul vinului și gradul de oxigen pe care vinificatorul îl consideră optim.
Amforele sunt disponibile în volume între 150 L și 1.000+ L.
          •         Cele mici amplifică notele primare și oferă intensitate aromatică, dar cer atenție la temperatura de fermentație.
          •         Cele mari stabilizează evoluția vinului și sunt preferate în vinării care urmăresc consistența stilului.
 
Pentru o cramă aflată la prima experiență cu amfore, o combinație de 300–500 L este de obicei zona de confort.
 
Nu toate amforele „respiră” la fel. Porozitatea ridicată accelerează micro-oxidarea, ceea ce poate aduce beneficii vinurilor grele, dar poate destabiliza cele fragile.
În practică, vinificatorii aleg:
          •         porozitate medie pentru vinuri albe,
          •         porozitate redusă pentru roșii tinere,
          •         porozitate ridicată doar în stiluri experimentale sau loturi mici. 
          •         Nelăcuit – permite vinului să interacționeze direct cu porii naturali ai lutului; stil mai rustic, dar foarte apreciat în vinurile naturale.
          •         Lăcuit – reduce porozitatea și oferă mai mult control; bun pentru vinificatori care vor rezultate constante, fără risc de deviații.
Alegerea depinde de cât de multă libertate vrei să lași vinului.
Amfora trebuie poziționată într-un spațiu unde:
          •         temperatura rămâne sub control,
          •         vibrațiile sunt minime,
          •         accesul pentru igienizare este facil.
Vinul maturat în amfore reacționează mai puternic la fluctuațiile de mediu decât cel ținut în inox, iar consistența temperaturii rămâne vitală.
Amforele cer:
          •         curățare doar cu apă caldă și perii speciale (fără detergenți agresivi),
          •         uscare completă între utilizări,
          •         verificarea periodică a microfisurilor.
 
Neglijate, își pot pierde integritatea și pot altera vinul.
Primul an cu amfore este un an de test. Pentru vinificatorii profesioniști, recomandarea este să înceapă:
          •         cu 1–2 amfore,
          •         cu un soi care deja performează bine,
          •         cu o perioadă de maturare între 4 și 8 luni, ajustată ulterior.
 
Experiența reală se construiește din observație, nu din manual.
Amfora nu este o promisiune magică, ci o investiție inteligentă în stil. Pentru vinificatorii care vor să-și diferențieze vinurile și să impresioneze piețele premium, maturarea în amfore poate deveni un semn de identitate – dacă este făcută cu atenție, tehnic și cu o viziune clară.

sursa foto: AGROMEDIA