Cum pregătim vițele pentru plantare
Înainte de plantare, viţele maturate se supun pregătirii speciale. Cordiţele de 1 an se scurtează la 2-3 ochi. Pe tulpina subterană, porţiunea portaltoiului, se în- lătură toate rădăcinile în afară de cele bazale, care se scurtează până la 10-12 cm pentru plantare în gropi sau 2-3 cm pentru plantare cu burghiul hidraulic.
După aceasta, viţele se înmoaie complet în apă curată timp de 2 zile. Această operaţiune va conduce la activizarea proceselor fiziologice. După umectare viţele se parafinează, introducându-le cu partea superioară în parafină topită astfel ca stratul protector de parafină să acopere altoiul, locul de concreştere a componenţilor şi 5-6 cm a porţiunii de portaltoi.
Cum plantăm vița-de-vie
Plantarea în gropi. Este un mod de plantare utilizat din timpuri vechi. Se utilizează şi până astăzi pe suprafeţe mici. Pe soluri pietroase şi pante abrupte. Gropiţele de plantare se execută cu hârleţul, manual sau cu dispozitive mecanizate. Adâncimea gropilor trebuie să fie cu 10-15 cm mai mare ca adâncimea de plantare a viţelor.
La fundul gropilor se introduc îngrăşăminte organice şi minerale, care se acoperă cu un strat subţire de sol fertil, afânat. Viţele se introduc în gropi şi se acoperă cu sol pe jumătate. Apoi se toarnă apă până la margini. În fiecare groapă se toarnă câte 8-10 l apă. După ce apa s-a infiltrat, groapa se umple cu sol, se tasează la suprafaţă şi apoi viţele se muşuroiesc astfel, ca vârful cordiţei să fie acoperit cu sol afânat la 3-4 cm. Acest procedeu va asigura protecţia viţelor de uscare în perioada de regenerare a rădăcinilor în sol şi până la începutul activităţii lor.
Plantarea cu burghiul hidraulic. În timpul de faţă, acest mod de plantare este cel mai răspândit. Agregatul de plantare este compus din cisterna pentru apă cu pompă tractată de tractor. De la pompa, care asigură presiunea de ordinul 1,5-2,0 atmosfere, au ieşire 4 sau 8 furtuni, fiecare cu câte un burghiu hidraulic. Burghiul hidraulic prezintă un tub cu mânere, la capătul inferior al cărui este instalat un hidromonitor de formă conică.
Burghiul hidraulic, unit prin furtun cu pompa cisternei, se află sub presiunea apei. Lucrătorul, instalează hidromonitorul burghiului în locul de plantare şi apăsând pe el, declanşează un şuvoi puternic de apă. Continuând să apese şi executând mişcări de rotaţie cu burghiul, formează o sondă adâncă, plină cu pulpă din apă şi sol.
În această sondă, plină cu pulpă, alt lucrător amplasează viţa la adâncimea respectivă. Următorul lucrător cu ajutorul unui tasator special fixează prin strângere rădăcinile viţei cu sol umed de pereţii sondei. Viţa plantată se muşuroieşte cu sol afânat. Această modalitate de plantare a viţei-de-vie s-a recomandat bine în diferite regiuni viticole pe suprafeţe mari.
Plantarea viţelor vegetante
Odată cu intensificarea pepinieritului viticol, tot mai mare răspândire o are înfiinţarea viilor cu material săditor vegetant. Acest material este prezentat de butaşi altoiţi forţaţi, plantaţi în ghivece din diferite materiale (carton, plastic, peliculă etc.), umplute cu substrat nutritiv din turbă şi perlit.
După 2 luni de creştere în sere, lăstarii verzi ai viţelor ating lungimea de 15 cm şi mai mult, calusul se formează pe toată circumferinţa unirii componenţilor, iar în substratul din ghivece se dezvoltă puternic sistemul radicular. Aşa viţă este gata de plantat în plantaţie. Înfiinţarea viilor cu viţe vegetante, la care sistemul radicular nu este afectat, garantează dezvoltarea mai puternică în anul 2 de vegetaţie, formarea accelerată a butucilor şi punerea pe rod a viilor cu un an mai devreme.
Iniţial, plantarea viţelor vegetante se executa cu burghiul hidraulic utilizând dispozitive de fixare speciale, însă acest procedeu s-a dovedit a fi foarte dificil şi nu ducea la sporirea productivităţii muncii. Şi astfel, s-a revenit la plantarea în gropi, care se execută cu ajutorul motoburghiurilor autonome. În acest caz, productivitatea muncii la plantare atinge capacitatea dorită.
În cazul efectuării gropilor pe teren bine pregătit, după arătura de desfundare, un muncitor pe schimb poate efectua 800-1000 gropi în funcție de tipul de sol. După executarea gropilor în ele se amplasează viţele vegetante în aşa mod ca locul altoirii să fie cu 2-3 cm mai sus de nivelul solului, după care gropiţa se umple cu sol până la ½ din înălţimea viţei.
După umplerea gropii cu sol, viţele se udă cu apă manual sau semimecanizat cu ajutorul unui furtun de la cisterna agregată de tractor. În apa pentru udare se dizolvă cca. 80 g s.a. NPK la 100 l apă. La o plantă trebuie să revină cca. 10-12 l apă.
După udare, este necesar de aşteptat ca apa să se infiltreze în sol, şi numai atunci de acoperit gropiţa până la sfârşit, lăsând la suprafaţă doar lăstarul verde. Aceasta va evita pierderile de apă, iar partea maturizată a viţei va fi protejată de arsuri. După plantarea viţelor, este necesar de efectuat lupta cu buruienele prin cultivările în 2 direcţii şi cu bolile micotice.
După 20 zile de la plantare, are loc adaptarea totala a viţelor la condiţiile de creştere şi se poate determina nivelul prinderii viţelor. Dacă este o rezervă de viţe se poate efectua lichidarea golurilor.
Pregătirea vițelor pentru iernat
În condiţii de secetă, în perioada de vară este necesar ca după plantare peste fiecare 20 de zile de repetat udările. Către sfârşitul perioadei de vegetaţie plantele sunt bine dezvoltate. Toamna, după căderea frunzelor, până la căderea îngheţurilor este necesar de efectuat muşuroirea viţelor în aşa mod ca primii 3-4 ochi să fie bine protejaţi cu sol. Aceasta din urmă va asigura o iernare cu succes a viţelor, iar primăvara anului următor, datorită sistemului radicular bine dezvoltat vor provoca o creştere puternică.
Bibliografie: GHID PENTRU PRODUCĂTORII DE STRUGURI PENTRU MASĂ. Gheorghe Nicolaescu, Panfil Apruda, Nicolae Perstniov, Alexandru Tereşcenco.