CLOCITUL LA GĂINI: Ce trebuie să știe fiecare crescător

Instinctul de clocire la găini reprezintă un proces fiziologic ereditar, strâns legat de ciclul de ouat și de sezonalitate. Acesta presupune două componente principale – incubația ouălor și comportamentul de îngrijire a acestora. De regulă, clocitul apare la aproximativ 4–8 săptămâni după vârful de ouat, iar intensitatea manifestării diferă în funcție de rasă, condiții de întreținere și perioadă a anului.
 
Majoritatea găinilor domestice își manifestă instinctul de clocire o singură dată pe an, însă există exemplare care pot cloci de două sau chiar trei ori. Fenomenul este influențat de sezonalitate, frecvența fiind mai ridicată în intervalul mai–iulie, când nivelul de manifestare poate crește cu până la 15–30%.
 
Deși clocirea este un comportament natural, în anumite situații poate genera dezechilibre în gospodărie. În fermele sau gospodăriile unde numărul de cuibare este limitat, ocuparea prelungită a acestora de către cloști poate crea tensiuni între păsări, ducând la agresivitate, spargerea ouălor și scăderea confortului general în adăpost.
 
Un alt risc este legat de starea de sănătate a cloștii. În perioada clocitului, găina tinde să rămână perioade îndelungate pe cuibar, neglijând alimentația și hidratarea. Pe timpul verii, această imobilitate favorizează și infestarea cu paraziți externi, deoarece pasărea petrece mult timp în același loc.
 
Îngrijirea corectă a cloștii
Atunci când o găină începe să manifeste comportament de clocire, este importantă monitorizarea atentă a stării sale fizice. În mod obișnuit, cloșca părăsește cuibul o singură dată pe zi pentru hrană, apă și eliminarea dejecțiilor. Dacă această pauză nu are loc, este recomandată ridicarea temporară a păsării din cuibar și ghidarea ei spre hrană și apă, pentru a preveni slăbirea sau îmbolnăvirea.
 
Hrănitoarele și adăpătoarele nu trebuie amplasate direct în cuibar. Deși poate părea o soluție practică, aceasta duce la murdărirea ouălor și reduce mișcarea necesară păsării. Semne precum paloarea crestei, scăderea în greutate sau letargia indică faptul că găina își neglijează propriile nevoi și poate necesita intervenție sau tratament.
 
Desclocirea, când este necesară
În situațiile în care nu se dorește continuarea clocitului, procesul poate fi întrerupt prin măsuri de mediu. Metoda clasică presupune mutarea găinii într-un țarc separat, fără așternut sau cuibar, de preferat cu pardoseală tip grătar. Spațiul trebuie să fie bine iluminat și lipsit de condiții care favorizează instalarea comportamentului de incubație.
 
Gestionarea corectă a perioadei de clocire contribuie la menținerea sănătății păsărilor și la echilibrul efectivului, prevenind atât scăderea producției de ouă, cât și apariția problemelor sanitare.