COLIBACILOZA LA PURCEI, UNA DINTRE CELE MAI FRECVENTE CAUZE DE PIERDERI

Infecțiile colibacilare reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de îmbolnăvire și mortalitate la purceii nou-născuți, având un impact semnificativ asupra rezultatelor economice din fermele de porcine. Boala apare cu precădere în primele zile de viață și se manifestă, de regulă, sub formă de enterite sau septicemii, evoluția fiind rapidă în lipsa unor măsuri de prevenție și intervenție.
 
Cea mai mare receptivitate la infecțiile colibacilare se înregistrează la purcei în primele 10–12 zile de viață, perioadă în care sistemul imunitar este insuficient maturizat. Instalarea bolii este strâns legată de existența unor factori favorizanți care determină scăderea rezistenței organismului nou-născuților. Un rol determinant îl are furajarea necorespunzătoare a scroafelor gestante, în special în ultima parte a gestației, atunci când rațiile sunt deficitare în proteine și vitamine sau când se administrează furaje alterate ori mucegăite.
 
Un alt factor important îl constituie condițiile zooigienice necorespunzătoare din maternități. Boxele de fătare insuficient curățate și dezinfectate favorizează contaminarea rapidă a purceilor cu colibacili existenți în mediul ambiant. La aceasta se adaugă prezența unor infecții concomitente la nivel de efectiv, precum leptospiroza, salmoneloza sau infecțiile virale, care slăbesc organismul și creează condiții favorabile multiplicării bacteriene.
 
Deficitul imunologic al purceilor este un factor major în apariția colibacilozei. Privarea de colostru imediat după fătare, ingestia insuficientă de colostru sau agalaxia scroafelor reduc semnificativ nivelul de anticorpi necesari protecției în primele zile de viață. De asemenea, lipsa de experiență imunologică a scroafelor față de germenii existenți în mediul de creștere al purceilor contribuie la creșterea riscului de îmbolnăvire.
 
Sursele de infecție sunt reprezentate de purceii bolnavi, de scroafele purtătoare de colibacili și de mediul contaminat. Maternitățile igienizate necorespunzător constituie un rezervor important de agenți patogeni, favorizând transmiterea infecției de la un cuib la altul.
 
Din punct de vedere epidemiologic, infecțiile colibacilare la purcei evoluează frecvent sub formă de enzootii de grajd, cu caracter staționar. La debut, numărul de cazuri este redus și afectează purceii cu rezistența cea mai scăzută, însă, în lipsa unor măsuri corecte de management sanitar, incidența bolii crește rapid. Sunt frecvente situațiile în care toți purceii proveniți de la o singură scroafă se îmbolnăvesc, în timp ce purceii din boxele vecine rămân aparent sănătoși.
 
Prevenirea infecțiilor colibacilare la purcei presupune aplicarea riguroasă a măsurilor de igienă în maternitate, asigurarea unei furajări corecte a scroafelor gestante, garantarea ingestiei rapide și suficiente de colostru și monitorizarea atentă a stării de sănătate a purceilor în primele zile de viață. Neglijarea acestor aspecte transformă colibaciloza într-un factor major de pierderi în fermele de porcine.