INFESTAREA CU LIMBRICI LA PĂSĂRI: Cum o depistezi, tratezi și previi

Limbricii, cunoscuți în termeni medicali ca Ascaridia galli, reprezintă unul dintre cei mai frecvenți paraziți intestinali la păsările domestice, precum găinile, curcile, rațele sau bibilicile. Aceștia afectează sănătatea efectivului, scad producția de ouă, reduc sporul de creștere și pot provoca pierderi economice semnificative în ferme și gospodării.
 
Cauze și modalități de transmitere
Infestarea apare atunci când păsările ingeră ouăle de parazit eliminate prin fecalele altor indivizi infestați. Ouăle pot fi transportate de râme, insecte sau alte organisme din sol, ceea ce face dificil controlul focarelor. Condițiile de igienă precară, densitatea mare a efectivului și lipsa unui program regulat de deparazitare favorizează răspândirea bolii. Un aspect important este că ouăle de Ascaridia galli sunt extrem de rezistente și pot supraviețui în sol între șase luni și un an, ceea ce explică frecvența reinfestărilor dacă nu se iau măsuri preventive corecte.
 
Simptome și manifestări clinice
Semnele clinice depind de vârsta păsărilor și de gradul de infestare. Puii și tineretul sunt mai sensibili, prezentând tulburări digestive, scădere în greutate, penaj zburlit, diaree și apatie. La păsările adulte, simptomele pot fi mai discrete, dar producția de ouă scade vizibil, iar penajul își pierde luciul. În cazuri grave, când numărul paraziților este foarte mare, intestinul poate fi blocat complet, ducând la mortalitate. Uneori, limbricii pot migra spre alte organe, cum ar fi ficatul sau oviductul, ceea ce agravează evoluția bolii.
 
Diagnosticul se stabilește prin corelarea semnelor clinice cu rezultatele analizelor de laborator. Examinarea microscopică a probelor de fecale permite identificarea ouălor de parazit și stabilirea gradului de infestare. În cazuri severe, necropsia poate confirma prezența viermilor adulți în intestin. Este recomandată recoltarea probelor din mai multe zone ale adăpostului pentru a evita rezultatele eronate.
 
Tratament
Tratamentul trebuie stabilit de medicul veterinar, pe baza unei scheme clare și adaptate fiecărei ferme. Substanțele active precum fenbendazolul, albendazolul sau levamisolul sunt utilizate frecvent datorită eficienței lor asupra paraziților adulți și larvelor. Dozele se calculează în funcție de greutatea păsărilor, iar administrarea poate fi făcută individual sau prin apa de băut. Este important ca tratamentul să fie repetat după zece până la paisprezece zile, pentru a elimina larvele care au eclozat după prima administrare. În timpul terapiei trebuie respectate perioadele de pauză pentru consumul de ouă și carne, astfel încât produsele să rămână sigure pentru consum.
 
Prevenire și control
Controlul infestării cu limbrici presupune un program integrat, care combină igiena riguroasă, monitorizarea sanitar-veterinară și deparazitarea periodică. Curățarea frecventă a adăposturilor, schimbarea așternutului, dezinfecția spațiilor și gestionarea corectă a dejecțiilor reduc semnificativ riscul de contaminare. De asemenea, rotația terenurilor, limitarea accesului păsărilor la solurile infestate și analizele periodice ale probelor de fecale sunt măsuri esențiale pentru prevenirea răspândirii paraziților. O schemă de deparazitare stabilită împreună cu medicul veterinar, aplicată de două-trei ori pe an, în special primăvara și toamna, menține efectivul sănătos și productiv.