LEZIUNI ÎN JURUL OCHILOR ȘI PE CREASTĂ LA PĂSĂRI: Cauze și soluții

Leziunile cutanate localizate în zona ochilor și pe creastă pot fi un semn al unei infecții virale cu potențial grav, adesea cu evoluție rapidă și letală. Aspectul crustos, îngroșat, pigmentat și localizarea periorbitală sunt sugestive pentru forma cutanată a variolei aviare – o boală cauzată de un virus din familia Poxviridae, cu răspândire frecventă în rândul păsărilor domestice și sălbatice.
 
Virusul se transmite cu ușurință prin înțepătura țânțarilor sau a altor insecte hematofage, dar și prin contact direct cu secreții sau cruste provenite de la păsări infectate. În multe cazuri, infecția pătrunde prin mici leziuni ale pielii și se localizează pe zonele nepenate, în special în jurul ochilor, pe cioc și pe creastă.
 
Clinic, boala debutează cu inflamație în jurul ochilor și formarea unor cruste închise la culoare, care acoperă treptat pleoapele, ducând la închiderea ochilor și la imposibilitatea păsărilor de a se alimenta sau hidrata. În lipsa intervenției, acestea slăbesc rapid și pot muri prin înfometare sau din cauza complicațiilor infecțioase asociate. În cazurile severe, când sunt afectate și mucoasele, poate apărea și forma difteroidă, cu leziuni în cavitatea bucală și dificultăți respiratorii.

Citește și: CE FACEM DACĂ GĂINILE RESPIRĂ GREU ȘI HORCĂIE? Prevenție, tratament
 
Diagnosticarea corectă este esențială, mai ales pentru a exclude alte infecții precum coryza infecțioasă, micoplasmoza sau complicațiile bacteriene secundare. Examinarea microscopică a leziunilor poate evidenția corpi de incluziune tipici infecției virale, iar testele de laborator precum PCR sau izolarea virală în ou embrionat pot confirma diagnosticul de variolă.
 
În ceea ce privește tratamentul, nu există un remediu antiviral specific pentru această boală. Se aplică măsuri de sprijin: izolarea păsărilor afectate, dezinfectarea riguroasă a adăposturilor, aplicarea de unguente antiseptice locale pentru a preveni suprainfecțiile și administrarea de vitamine pentru susținerea regenerării tisulare. Hranirea asistată și hidratarea sunt esențiale în primele zile ale evoluției.
 
Cea mai eficientă metodă de prevenție rămâne vaccinarea păsărilor tinere, care se efectuează de obicei între 6 și 10 săptămâni de viață. În paralel, controlul vectorilor – mai ales al țânțarilor – și respectarea normelor stricte de igienă joacă un rol crucial în prevenirea apariției focarelor.
 
Variola aviară este o boală gravă, dar prevenibilă. În gospodăriile unde apare, intervenția promptă și corectă poate reduce semnificativ pierderile. Monitorizarea atentă a stării de sănătate a păsărilor și respectarea recomandărilor veterinare pot face diferența între un focar izolat și o problemă de amploare.