Pe măsură ce ferma s-a extins, au apărut dificultăți specifice producției intensive: pierderi la înțărcare, episoade repetate de boli respiratorii asociate stresului și disconfort major cauzat de mirosurile provenite din dejecții.
Inițial, problemele au fost gestionate prin metodele clasice, bazate pe tratamente antibiotice, cu rezultate fluctuante și costuri ridicate. În acest context, ferma a fost inclusă într-un proiect pilot de testare a probioticelor în zootehnie.
Introducerea probioticelor și schimbările observate
Decizia de a testa probioticele a fost privită inițial cu rezerve. Totuși, efectele au devenit vizibile rapid, în special la animalele tinere, imediat după înțărcare – categoria cea mai vulnerabilă.
În urma introducerii probioticelor administrate prin apă și furaj:
- mortalitatea post-înțărcare a scăzut de la aproximativ 6% la 2%;
- indicele de conversie a furajelor s-a îmbunătățit, de la 3,2 la 2,85;
- greutatea medie la sacrificare a crescut cu 7–8%;
- loturile de animale au devenit mai uniforme;
- costurile pentru medicamente au fost reduse cu circa 20%;
- eficiența financiară pe ciclu de producție a crescut cu 10–12%.
Din primele zile s-a observat un consum mai bun de hrană. Animalele au devenit mai viguroase, iar cele aflate în perioada de după înțărcare au reacționat cel mai rapid, afirmă Oleg Cojușneanu.
Fermierul subliniază că, pentru prima dată după mai mulți ani, problemele recurente apărute în perioadele reci ale anului au fost ținute sub control, fără intervenții repetate cu antibiotice.
Nu m-am așteptat la asemenea rezultate. În anii precedenți aveam mereu recidive, mai ales pe partea respiratorie. Acum situația este mult mai stabilă, spune antreprenorul.
Explicația științifică: ce spun cercetătorii
Rezultatele din fermă sunt explicate de Mariana Caraman, cercetătoare în cadrul Institutul Național de Cercetări Aplicative în Agricultură și Medicină Veterinară, care de peste un deceniu studiază utilizarea microorganismelor eficiente în zootehnie și agricultură.
Probioticele utilizate în fermă sunt bazate pe microorganisme benefice care refac și stabilizează microflora intestinală a animalelor, afectată frecvent de stres și tratamente antibacteriene.
Antibioticele distrug nu doar bacteriile patogene, ci și microflora utilă. Probioticele au rolul de a reface acest echilibru, ceea ce duce la o digestie mai bună, o absorbție mai eficientă a nutrienților și o rezistență crescută la stres și boli, explică Mariana Caraman.
Potrivit cercetătoarei, efectele sunt vizibile atât la animalele tinere, cât și la cele adulte, prin creșterea productivității și obținerea unor produse mai sigure pentru consum, fără reziduuri de antibiotice.
În zootehnie, probioticele au și un rol important de mediu. Ele reduc emisiile de amoniac și metan din dejecții, ceea ce înseamnă mai puține mirosuri și un impact mai mic asupra mediului, adaugă specialista.
Este o soluție care merită încercată. Pentru noi a fost un pas inovator și unul care a adus rezultate concrete, spune Oleg Cojușneanu.
Experiența fermei ECO-FER-MER arată că utilizarea probioticelor poate deveni o alternativă viabilă la tratamentele clasice, mai ales în sistemele intensive. Rezultatele obținute indică beneficii clare atât din punct de vedere sanitar, cât și economic, cu impact direct asupra sustenabilității producției.