SEPTICEMIA LA PURCEI NOU-NĂSCUȚI: Risc major în primele zile de viață

Septicemia neonatală este una dintre cele mai periculoase afecțiuni care afectează purceii în primele 2-5 zile după fătare. Boala este cauzată de infecții sistemice bacteriene și are o evoluție rapidă, cu mortalitate crescută dacă nu este identificată și tratată la timp.
 
Cele mai frecvente bacterii implicate sunt E. coli, Clostridium perfringens, Streptococcus suis și Actinobacillus suis. Acestea pot pătrunde în organismul purceilor prin cordonul ombilical, tractul respirator sau digestiv, mai ales în medii cu igienă precară sau în adăposturi cu umiditate și temperatură necorespunzătoare.
 
Simptomele timpurii sunt nespecifice: letargie, refuzul colostrului, tremurături, colorarea albăstruie a extremităților sau diaree. În stadii avansate, purceii devin apatici, nu se mai ridică și pot deceda în câteva ore.
 
Prevenirea septicemiei începe din maternitate. Fermierii trebuie să acorde atenție strictă igienei adăposturilor, igienizării țevilor ombilicale și accesului rapid la colostru. Primele 6-12 ore sunt critice pentru asigurarea imunității pasive – fiecare purcel ar trebui să consume cel puțin 200 ml colostru de bună calitate.
 
Este recomandat tratamentul profilactic al ombilicului cu soluții antiseptice (iod povidona 7–10%) imediat după fătare, dar și administrarea preventivă a unor preparate injectabile (antibiotice cu spectru larg), în fermele cu istoric de infecții.
 
Pentru fermele afectate în mod repetat, se recomandă analiza microbiologică a mediului și programarea unui plan de profilaxie individualizat, cu implicarea medicului veterinar. De asemenea, este esențială menținerea microclimatului optim: temperaturi de 30–32°C în zona purceilor, curent de aer controlat și nivel redus de umiditate.
 
Controlul septicemiei este o problemă de management sanitar-veterinar și bunăstare. Într-un context economic instabil, pierderile din cauza mortalității timpurii pot avea un impact major asupra profitabilității fermei. Investiția în prevenție este mereu mai eficientă decât tratamentul în situații critice.