VARIOLA LA BOVINE. Cum o recunoaștem, cauze și măsuri recomandate

09 oct 2025
Variola la bovine (Cowpox) este o boală virală, importantă din punct de vedere economic și sanitar, cauzată de un virus din genul Orthopoxvirus, aceeași familie virală care cuprinde și virusul variolei umane. Deși este adesea autolimitantă, infecția poate afecta starea generală a animalelor, producția de lapte și poate fi transmisă la alte specii, inclusiv la om.
 
Ce este variola la bovine?
Boala se manifestă prin apariția unor leziuni cutanate, în special la nivelul ugerului, sfârcurilor și, mai rar, pe față sau membre. Virusul este zoonotic, ceea ce înseamnă că se poate transmite la oameni prin contact direct cu leziunile infectate.
 
În majoritatea cazurilor, variola la bovine are un caracter sporadic și nu produce mortalitate, dar impactul economic poate fi semnificativ în fermele de lapte, din cauza durerii și inflamației ugerului, care reduc productivitatea și complică mulsul.
 
Simptome și recunoaștere clinică
Debutul bolii este marcat de apariția unor zone inflamate, rotunde, la nivelul pielii. Acestea evoluează într-un mod caracteristic:
  • inițial apar papule (umflături ferme), care trec în stadiul de vezicule sau pustule,
  • ulterior se formează cruste groase care pot cădea lăsând pielea pigmentată sau cicatrici locale.
 
Leziunile sunt frecvent localizate pe sfârcuri, ceea ce poate duce la refuzul mulsului din cauza durerii, riscuri de infecție secundară și iritabilitate în timpul manevrării animalului. În unele cazuri, apar semne generale precum febră ușoară și limfadenopatie locală (ganglioni măriți).
 
Mod de transmitere și cauze
Virusul se transmite în principal prin contact direct cu leziunile infectate, dar și prin echipamente contaminate sau mâinile personalului care face mulsul. Rozătoarele sălbatice (în special șoarecii și șobolanii) sunt considerate rezervor natural al virusului, iar vacile se pot infecta în contact cu fân, paie sau apă contaminate cu excrementele acestora.
 
Transmiterea la om este posibilă, mai ales în cazul persoanelor care manipulează animalele bolnave fără echipament de protecție. La om, boala se manifestă prin leziuni locale, de obicei pe mâini, însoțite de simptome gripale ușoare.
 
Diagnostic și diferențiere
Diagnosticul se face de obicei clinic, dar pentru confirmare sunt necesare teste de laborator: izolarea virusului, PCR sau examinarea histologică a leziunilor. Este importantă diferențierea de alte afecțiuni ale pielii ugerului, precum:
  • dermatita herpetică bovină,
  • stomatita veziculoasă,
  • noduloza bovină,
  • leziuni mecanice sau cauzate de mulgătoare.
 
Măsuri recomandate pentru fermieri 
Nu există tratament antiviral specific pentru variola bovină, dar gestionarea corectă a cazurilor și prevenția sunt esențiale:
  • Izolarea animalelor afectate este primul pas în limitarea răspândirii.
  • Respectarea igienei stricte în timpul mulsului, inclusiv purtarea de mănuși și dezinfectarea echipamentelor după fiecare utilizare.
  • Controlul rozătoarelor este esențial în reducerea surselor de contaminare indirectă.
  • Aplicarea tratamentelor locale antiseptice pentru prevenirea suprainfectării bacteriene a leziunilor.
  • Restricționarea accesului personalului între animalele bolnave și cele sănătoase, pentru a limita transmiterea.
 
În cazuri mai grave sau extinse, se recomandă consultarea imediată a medicului veterinar și notificarea autorităților competente, în special dacă se suspectează o boală cu potențial zoonotic.
 
Bibliografie: Boli infecțioase ale animalelor. Mihai Coțofan, Vasile Popoviciu, Nicolae Munteanu
loading ...