COSTURILE MARI LA INPUTURI: Ce se întâmplă cu agricultura mondială și care sunt explicațiile

13 dec 2021

Chiar dacă preţurile cerealelor au crescut anul acesta comparativ cu sezonul precedent, profiturile fermierilor nu au explodat aşa cum era firesc, din cauza costurilor din ce în ce mai mari cu îngrăşămintele.
 
De parcă nu era suficient că au suferit pierderi însemnate de recoltă din cauza secetei sau a excesului de precipitaţii, fenomene puse în principal pe seama schimbărilor climatice, fermierii români, şi nu doar ei, au acum o altă mare belea pe cap - costul crescut al inputurilor, mai ales în ceea ce priveşte îngrăşămintele chimice. Unii spun că s-a dublat, alţii, mai prevăzători care au reuşit să-şi facă ceva stocuri, au ieşit mai puţin şifonaţi, dar tot au investit în plus pentru a-şi asigura necesarul înaintea noului sezon agricol. Piaţa internaţională nu dă semne de redresare şi asta va pune în continuare paie pe foc, spre disperarea fiecărui producător, anunță AGROMEDIA cu referire la revista-ferma.ro.
 
Context complicat
 
Aceste probleme nu ar fi putut veni într-un moment mai rău pentru lanţurile de aprovizionare agricole. Preţurile la alimente la nivel mondial au crescut cu peste 30% în ultimele 12 luni, pentru a atinge un maxim din 2010 şi până în prezent, pe măsură ce efectele schimbărilor climatice s-au intensificat, provocând daune majore culturilor agricole, iar pandemia a accentuat şi mai tare această criză. Asta înseamnă o presiune uriaşă pe principalele culturi de bază - grâu, porumb şi orez. Riscurile pentru prognoză includ ritmul relativ scăzut al extinderii capacităţii de producţie, tensiunile geopolitice şi, nu în ultimul rând, politicile de mediu privind utilizarea îngrăşămintelor.
 
Criza energetică. Chiar şi în Europa analiştii prevăd în continuare o creştere a costurilor de producţie, stimulată de criza energetică, ce ar putea determina, într-o oarecare măsură, orientarea spre culturi mai puţin pretenţioase la utilizarea nutrienţilor, fapt ce ar putea duce automat şi la o presiune suplimentară în ceea ce priveşte stocurile de cereale.
 
Aceeaşi criză a energiei care a dus la cele mai grave întreruperi de curent din ultimii ani în China, ţară ce se confruntă cu o creştere a costurilor la furaje, din cauza închiderii temporare a unor fabrici de procesare a soiei. Această criză vine într-un moment delicat pentru fermierii chinezi, mulţi dintre ei confruntându-se cu pierderi şi marje slabe, în special din cauza preţurilor scăzute la carnea de porc, înregistrându-se o supraproducţie.
 
Dependenţa de gazele naturale. Îngrăşămintele pe bază de azot, foarte importante pentru culturile agricole, sunt obţinute printr-un proces dependent de gaze naturale sau cărbune. Aceşti combustibili sunt extrem de limitaţi în prezent, forţând fabricile de îngrăşăminte din Europa să reducă producţia sau chiar, în unele cazuri, să se închidă. Între timp, China a redus exporturile pentru a asigura aprovizionarea internă. Aceasta se adaugă tarifelor de transport ridicate şi condiţiilor meteorologice extreme, ceea ce a dus, inevitabil, la perturbarea pieţei globale. Potrivit prognozei canadienilor de la Nutrien Ltd., cel mai mare producător de potasiu şi al treilea producător de îngrăşăminte pe bază de azot din lume, evoluţia preţurilor ar putea urma curba ascendentă din ultima vreme, fiind de aşteptat ca fermierii să transfere costul mai mare al îngrăşămintelor asupra consumatorilor sub forma unei producţii mai scăzute a culturilor şi, ulterior, a preţurilor mai mari la alimente.
 
Cereale de o calitate mai slabă. Europa a fost printre regiunile cele mai grav afectate de criza energetică, iar asta a avut un impact major asupra costului de producţie şi, în cele din urmă, a celui de achiziţie a îngrăşămintelor. Creşterea preţurilor la gaze naturale a forţat un număr de fabrici de îngrăşăminte cu azot să oprească sau să-şi reducă producţia, inclusiv Yara International ASA din Norvegia şi BASF SE, cea mai mare companie chimică din lume.
 
Gazul reprezintă aproximativ 80% din costul de producţie al nutrienţilor, iar preţurile sunt de patru până la cinci ori mai mari decât în mod normal, conform grupului industrial Fertilizers Europe. Lipsa de îngrăşăminte ar putea reduce producţia şi calitatea cerealelor în Uniunea Europeană, cel mai mare exportator de grâu din lume şi un important furnizor de orz.
 
 
O ecuaţie cu multe necunoscute
 
Preţurile îngrăşămintelor au fost, de asemenea, susţinute de costurile mai mari ale inputurilor. Materiile prime pe bază de fosfat, în special sulful şi amoniacul, s-au scumpit brusc, deoarece rafinăriile au suferit din cauza restricţiilor COVID-19 care au limitat aprovizionarea. La fel au crescut şi preţurile la materiile prime pe bază de uree. Apoi, taxele compensatorii impuse de Statele Unite asupra importurilor de fosfaţi din Maroc şi Rusia au perturbat fluxurile comerciale. În plus, există indicii că acţiuni comerciale similare ar putea fi aplicate presupuselor subvenţii neloiale pentru uree şi azotat de amoniu. Tensiunile geopolitice din Belarus şi Rusia ar putea ridica preţurile potasiului, iar politicile stricte de mediu din China (cel mai mare consumator de îngrăşăminte din lume) pot încetini importurile de potasiu. Aşadar, oricum am analiza această situaţie complicată, nu putem face altceva decât să privim dezorientaţi prin această ceaţă densă. Singura certitudine ar fi că cel mai mult de suferit au fermierii, după care, evident, consumatorii.
 
Sursa: revista-ferma.ro

COSTURILE MARI LA INPUTURI: Ce se întâmplă cu agricultura mondială și care sunt explicațiile

COSTURILE MARI LA INPUTURI: Ce se întâmplă cu agricultura mondială și care sunt explicațiile

COSTURILE MARI LA INPUTURI: Ce se întâmplă cu agricultura mondială și care sunt explicațiile

loading ...