PIAȚA ÎNGRĂȘĂMINTELOR: Scumpiri la azot și fosfați

Piețele globale de îngrășăminte au început anul sub o presiune accentuată, cel mai vizibil pe segmentul ureei, unde prețurile sunt cu aproximativ 15–20% peste nivelurile din aceeași perioadă a anului trecut. Evoluția este cu atât mai surprinzătoare cu cât, la nivel declarativ, oferta globală pare să se îmbunătățească. În doar o lună și jumătate, prețul ureei în New Orleans a urcat de la aproximativ 350 USD/t la 430 USD/t, o creștere care a atras atenția participanților la piață, scrie Agriportal.
 
Ultimul val de scumpiri a fost susținut de mai mulți factori: zvonurile privind o nouă licitație indiană, posibil anunțată la începutul lunii februarie, cererea foarte activă din SUA și revenirea treptată a cumpărătorilor europeni. Aceștia din urmă par să fi acceptat că eventualele amânări sau ajustări ale mecanismului CBAM nu vor avea loc imediat, fiind nevoiți să opereze în cadrul actual de reglementare.
 
În acest context, mai multe tranzacții s-au încheiat la niveluri ridicate de preț. Egiptul a vândut aproximativ 60.000 de tone de uree la 460–470 USD/t FOB, Algeria a tranzacționat la 460 USD/t FOB, iar Nigeria a raportat vânzări la 448 USD/t FOB. În SUA, barjele pentru februarie în zona NOLA au atins 430 USD/tonă scurtă FOB, iar tranzacțiile pentru martie se situează în jurul valorii de 425 USD/ts, cu un interes în creștere pentru livrările din aprilie.
 
Prețurile ureei granulare din Orientul Mijlociu au fost împinse la 440–450 USD/t FOB, pe fondul cererii din SUA și Oceania și al așteptărilor legate de licitația indiană. Iranul a realizat, la rândul său, vânzări la 420 USD/t FOB, în condițiile în care incertitudinile geopolitice, problemele interne și aprovizionarea limitată cu gaze continuă să influențeze sentimentul pieței. Paradoxal, oferta globală de uree este mai bună decât în anii precedenți: Rusia exportă volume record, China și-a majorat exporturile în 2025, iar producătorii dispun de stocuri. Acest context ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea prețurilor ridicate și crește riscul unor corecții în perioada următoare.
 
Pe segmentul îngrășămintelor fosfatice, tensiunea se resimte tot mai clar în rentabilitatea fermelor. Raportul dintre prețul fosfaților și cel al cerealelor, în special porumbul, a atins la începutul lui 2026 niveluri record pentru această perioadă a anului. Absența exporturilor semnificative din China rămâne un factor-cheie, iar așteptările pieței indică faptul că revenirea Chinei ca furnizor important este puțin probabilă înainte de august 2026, menținând percepția că prețurile ridicate ar putea deveni „noua normalitate”.
 
În SUA, sunt anticipate importuri importante de DAP (fosfat de diamoniu), în timp ce disponibilitatea de MAP (fosfat de monoamoniu) rămâne limitată. MAP s-a tranzacționat la 640–645 USD/tonă scurtă pentru livrările din ianuarie–februarie, iar DAP la aproximativ 615 USD/ts. În Brazilia, prețurile MAP continuă să crească, chiar dacă cererea nu dă semne clare de revenire. Tranzacțiile recente ale OCP indică vânzări de MAP pentru Brazilia la 700–720 USD/t FOB, în timp ce DAP se situează la 720–740 USD/t FOB pentru Europa de Vest și la 715–730 USD/t FOB pentru Europa de Est și Centrală. Prețurile TSP (superfosfat triplu) au crescut, de asemenea, după vânzări către Brazilia la 555–560 USD/t CFR. Egiptul a încheiat recent o licitație pentru 60.000 de tone de DAP și 18.000 de tone de TSP, rezultatele fiind așteptate.
 
Segmentul îngrășămintelor cu potasiu rămâne relativ mai stabil din punct de vedere al prețurilor, în special comparativ cu fosfații și azotul. Totuși, apare un risc suplimentar pe piața americană, unde posibilele tarife vamale asupra importurilor din Canada creează incertitudine. Aproximativ 88% din importurile de potasiu ale SUA provin din Canada, iar orice tarif ar putea fi transferat rapid asupra fermierilor, deja afectați de costurile ridicate ale îngrășămintelor cu azot și fosfor.
 
În ceea ce privește sulfații, prețurile chinezești au continuat o corecție ascendentă, determinată mai degrabă de oferta limitată decât de o creștere a cererii. Produsul standard se tranzacționează la 165–175 USD/t FOB, iar cel granulat la 170–180 USD/t FOB. În Europa, constrângerile de aprovizionare au devenit critice, pe fondul presiunilor generate de CBAM asupra importurilor. Săptămâna trecută, sulfatul standard a fost evaluat la aproximativ 240 EUR/t FOB, iar cel granulat la 255–260 EUR/t FOB.
 
Pe segmentul nitraților, CBAM continuă să fie principalul factor care limitează importurile în Europa și reduce activitatea spot. Estimările indică faptul că cererea din UE este deja acoperită în proporție de 80–90%, în funcție de piață, ceea ce reduce riscul unei panicări imediate la achiziții. Piața așteaptă mai multă claritate privind aplicarea CBAM, pe măsură ce se apropie sezonul de aplicare a îngrășămintelor.
 
Perspectivele indică menținerea unor prețuri ridicate la început de an, în special la azot și fosfați. Ureea rămâne scumpă și volatilă, susținută mai degrabă de cerere și sentiment, dar cu risc de corecție în lunile următoare. Fosfații se mențin la niveluri foarte înalte, în lipsa exporturilor din China, în timp ce potasiul rămâne relativ stabil, dar vulnerabil la decizii comerciale în SUA. În Europa, CBAM continuă să limiteze importurile și să mențină presiunea pe prețuri. În acest context, fermierii sunt îndemnați să își planifice atent achizițiile și să evite expunerea excesivă la vârfurile de preț.