Odată cu obținerea statutului de țară candidat pentru aderarea la UE, țara noastră și-a luat angajamentul de a porni un șir de reforme în toate domeniile economiei naționale. De fapt și UE este sub presiunea de a trece printru-un proces profund de reformare. Acest lucru reprezintă o ocazie fantastică de a trage linie și a face anumite concluzii. Chiar dacă avem o mulțime de crize în jurul nostru, potențialul de creștere al agriculturii din țara noastră rămâne în mod surprinzător a fi unul uriaș!
Se poate observa cum la noi în țară există deja o lipsă acută de lucrători în agricultură, iar din acest motiv tot mai puțini salariați întrețin tot mai mulți pensionari. Situația curentă urmează să se acutizeze în următorii 8 ani. Iar situația demografică a țării noastre poate fi văzută în acest tabel (Tabelul 1).
Ca să devină fermierii noștri mai bine pregătiți la deficitul forței de muncă este nevoie ca aceștia să implementeze cele mai bune practici agricole care, ulterior, vor deveni standarde. Totodată, este nevoie de modificat legislația națională pentru a spori încadrarea în câmpul muncii a străinilor ca lucrători permanenți și/sau sezonieri și de simplificat procedura de legalizare a lucrătorilor străini care sunt deja încadrați în prezent în câmpul muncii (Tabelul 2).
Majoritatea persoanelor de la noi din țară încadrate în lucrări agricole sezoniere au o vârstă destul de înaintată. În 2030, sectorul agricol va avea nevoie de 11.196 lucrători permanenți. Rezultă că peste 8 ani de zile, țara noastră va trebui să:
- angajeze în câmpul muncii 127.958 lucrători din afara țării,
- mențină structura actuală de producție,
- reintroducă în circuitul agricol suprafețele de terenuri agricole care sunt în prezent pârloagă pentru a putea crește producția de cereale din țară destinată exportului sau producerii de biogaz sau combustibil,
- asigure securitatea alimentară a țării cu produse lactate prin creșterea efectivului de animale în sectorul comercial la aprox. 50.000 de vaci de lapte,
- construiască capacități de depozitare pentru cel puțin 2 milioane de tone de cereale.
Este adevărat că Turcia este stat candidat încă din 1999 (adică de 23 de ani) și este greu de explicat cetățenilor sau alegătorilor săi despre aceasta perioada lunga de timp. Dar este cert că perioada de ieșire este mai scurtă decât perioada de aderare la UE cum de exemplu în cazul Marii Britaniei perioada de ieșire din UE a fost de 4 ani.
Ce poate învăța tara noastră din acest lucru?
1. UE trebuia să treacă printr-un proces profund de reformare încă mult timp în urmă. Procesul de reformare trebuie planificat și realizat în mod obligatoriu atât de țările candidate cât și de UE. Iar consultanța oferită țărilor candidate trebuie acordată de experți onești și loiali care au experiență în domeniul afacerilor și nu în domeniul ONG-ului sau funcțiilor publice.
De exemplu, politica agricolă comună (PAC) din UE necesită a fi reformată în mod urgent. Marea majoritate a populației are nevoie să aibă pe masă produse alimentare ieftine adică la prețuri accesibile. UE este în continuare împotriva plantelor modificate genetic, chiar dacă în prezent nu există dovezi științifice raționale care ar demonstra efectele negative ale acestora. Dar plantele modificate genetic sporesc recolta culturilor agricole și reduc în mod semnificativ cantitatea de inputuri aplicate în câmp. Majoritatea fermierilor din SUA, China sau statele din America de Sud cultivă plante modificate genetic, când în UE este promovată practicarea agriculturii ecologice la scară mică. Acest lucru rezultă că este nevoie de o suprafață mai mare de teren agricol pentru a produce o cantitate asemănătoare de produse alimentare ecologice sau bio, iar produsele alimentare, în general, sunt mai scumpe și mai greu accesibile.
În perioada imediat următoare, UE va trimite în țara noastră un șir de consultanți care au experiență de funcționar public în UE, dar în mare parte au devenit șomeri deoarece nu au putut să-și găsească un loc de muncă în țările lor de origine. În lume, nu există o țară in care creșterea economică să fie inițiată de funcționarii publici. Acest lucru poate fi realizat doar în urma creșterii investițiilor private directe mobilizate din interiorul și afara țării respective. Turcia a reușit cu succes să mobilizeze sume mari de investiții străine în ciuda tuturor criticilor făcute de UE în adresa lor. În ultimii 23 de ani, multe regiuni din Turcia au înregistrat o creștere economică mult mai mare decât cea din UE!
2. Trebuie continuat dezideratul strategic al țării noastre de aderare la UE, dar în același timp, trebuie de prioritizat și mobilizat potențialul național de dezvoltare. De exemplu, la noi în țară există o suprafață impunătoare de terenuri agricole necultivate, aflate în proprietatea statului și autorităților publice locale?! Această suprafață ar fi suficientă pentru a încălzi cu biogaz toate orașele din țara noastră.
Asigurarea cu gaze naturale în această iarnă rămâne în continuare a fi incertă. Dar ce s-a făcut până acum pentru a asigura aprovizionarea țării noastre cu gaze? De exemplu 20 de ani în urmă, Turcia era o țară cu o economie bazată preponderent pe agricultură și turism. Dar politicile chibzuite și reformele structurale făcute de-a lungul ultimilor 20 ani au sporit investițiile locale și străine directe, care au transformat economia lor națională într-o putere industrială la nivel regional. Din punct de vedere socio-economic acest lucru, în primul rând, a sporit competitivitatea agricolă la scară largă.
Solurile din țară noastră sunt de o calitate mai bună decât în Turcia. Dar această calitate cu care ne tot lăudăm nu ne prea aduce mari venituri la bugetul de stat și local deoarece noi nu cultivăm terenurile agricole lăsate pârloagă din proprietatea statului și autorităților locale.
Materialul a fost publicat și pe blogul personal al autorului: Provocarea Schimbării în Agricultura din Moldova.