PAIELE - O SURSĂ REALĂ DE COMPLETARE A SOLURILOR ARABILE CU SUBSTANŢE ORGANICE

Este cunoscut că principalul indicator, component şi purtător al fertilităţii solului este humusul – conţinutul lui în materie organică. În solurile agricole conţinutul de humus scade mai repede, decât în solurile cu alte destinaţii şi categorii de folosinţă. Pentru menţinerea şi refacerea humusului este nevoie de încorporat sistematic îngrăşăminte organice. În actualul sistem de agricultură, însă, când majoritatea gospodăriilor agricole sunt specializate în creşterea plantelor, neavând sector zootehnic şi, respectiv, gunoi de grajd, principiul menţinerii fertilităţii devine şi mai dificil de realizat.

În asemenea condiţii, ca sursă reală de completare a solurilor arabile cu substanţe organice pot servi surplusurile de paie.

Cu acest obiectiv, pe cernoziom obişnuit luto-argilos slab erodat a fost fondată o experienţă. În experienţă se testează următoarele ipoteze şi concepte:

• posibilitatea aplicării paielor fără a fi completate cu azot sau cu doze mici de azot;
• interacţiunea paielor cu îngrăşămintele chimice şi gunoiul de grajd; c) rolul comparativ al paielor şi gunoiului de grajd în formarea humusului.

Paiele netocate şi îngrăşămintele, raportate la suprafaţa parcelelor de 120 m2, se cântăresc şi se distribuie manual o dată la patru ani, încorporându-se îndată în stratul superior de sol prin trei treceri cu grapa cu discuri.

În şapte ani, în stratul arat al variantei Martor concentraţia humusului s-a redus de la 2,96% în anul 2009 la 2,63% în anul 2016. Diferenţa dintre aceste două caracteristici constituie 0,19% de la masa solului, ceea ce în mărime absolută corespunde valorii de 4491 kg/ha. Rezultă că anual în condiţiile menţionate s-a mineralizat câte 642 kg/ha humus (4491 kg:7 ani).

În solul variantei tratată în două cicluri cu câte 4 t/ha paie, conţinutul de humus s-a redus faţă de cel iniţial, numai că într-o măsură cu mult mai mică decât la Martor. Exprimate în mărimi absolute, în şapte ani din stratul de sol 0-20 cm la varianta de referinţă s-a mineralizat 4491 kg/ha humus, iar la varianta nr. 2, Paie 4 t/ha, – 617 kg/ha.

Prin urmare, diferenţa de 3874 kg/ha humus (4491-617) este cantitatea de humus formată din paie sau, poate mai bine zis, protejată de pierderi prin intermediul paielor aplicate. Mineralizarea humusului în solul acestei variante a fost de peste şapte ori mai mică decât în cel al variantei de referinţă (4491/617).

Fiecare tonă de paie încorporată ca îngrăşământ a protejat de la mineralizare 484 kg din humusul stratului 0-20 cm (3874 kg humus/8t paie). Mai mult ca atât, în solul variantei fertilizat la fel numai cu paie doar că în doza de 8 t/ha, conţinutul de materie organică humificată s-a majorat cu circa 1340 kg/ha în perioada de raportare.

Prin rezultatele expuse se demonstrează, în calitate de constatare inovaţională, fenomenul că paiele nefermentate încorporate singure, fără alte îngrăşăminte, au contribuit considerabil la protejarea de la pierderi a humusului existent în sol, precum şi la sintetizarea parţială a humusului.

Evitarea pierderilor de humus din solul variantelor tratate cu paie se petrece, probabil, prin faptul că microflora de aici mai uşor foloseşte paiele ca sursă nutritivă şi energetică, decât humusul din sol.

Deci, paiele încorporate ca îngrăşământ se încadrează activ şi masiv în fenomenul de sintetizare a humusului, dar mai mult în cel de protecţie şi conservare a humusului din sol.

În experienţă s-a demonstrat fenomenul de intensificare a humificării paielor la combinarea lor cu îngrăşăminte chimice sau organice. Reiterăm că îngrăşămintele în experienţă, inclusiv cele chimice, se aplicau concomitent cu paiele - o dată pentru patru ani.

La varianta Paie 4 t/ha + N20P20 sporul de materie organică humificată, comparativ cu conţinutul iniţial, a constituit 1131 kg/ha. În solul variantei Paie 8 t/ha + N20P20 creşterea humusului a fost de 2126 kg/ha. Mărimea sporului de humus a fost într-o proporţionalitate directă cu doza de paie aplicată. La fel, s-a atestat o legătură corelativă pozitivă între sporul de materie humificată din paie şi doza de îngrăşăminte chimice alăturată acestora.

Prin compararea valorilor de la aceste procedee s-a stabilit că sporul de humus a fost mai mare la dublarea dozei de paie. Suplimentul de humus s-a mărit şi la majorarea dozei de îngrăşăminte chimice. Deci, pentru o mai intensă şi deplină completare a solului cu humus, paiele trebuie completate cu suficient azot şi încorporate în cantităţi duble faţă de cele ce se formează pe unitatea de teren cu spicoase.

La intensificarea humificării paielor au contribuit şi îngrăşămintele organice bogate în azot. În solul variantei nr. 9, fertilizat cu 4 t/ha paie + 16 t/ha gunoi de ovine, sporul de humus a fost cel mai mare din experienţă, constituind 3669 kg/ha. Cu toate că s-au încorporat cam aceeaşi cantitate de materie organică, la varianta nr 10, Gunoi ovine 20 t/ha, suplimentul de substanţe humificate a fost de 1,5 ori mai redus, decât la varianta nr. 9, alcătuind 2400 kg/ha.

Neputând lămuri diferenţa humificării la aceste variante, constatăm doar că substanţele organice ale paielor proaspete completate cu azot şi celelalte elemente biofile se supun procesului de humificare la fel ca şi cele din gunoiul de grajd.

CONCLUZII

1. S-a confirmat experimental fenomenul că din stratul arabil al cernoziomurilor din Sudul Republicii Moldova cultivate fără îngrăşăminte se pierd anual prin mineralizare câte 642 kg/ha humus.
2. Paiele nefermentate încorporate separat, fără alte îngrăşăminte, au contribuit la protejarea de la pierderi a humusului existent în sol şi chiar la humificarea parţială a paielor. Mineralizarea humusului din sol la varianta tratată cu 4 t/ha paie a fost de şapte ori mai redusă decât la Martor. O tonă paie a protejat de la mineralizare 484 kg humus. Până la 10 la sută din materia organică a paielor aplicate separat s-a humificat.
3. S-a demonstrat fenomenul de intensificare a humificării paielor la combinarea lor cu îngrăşăminte chimice sau organice. Mărimea sporului de humus a fost într-o proporţionalitate directă cu doza de paie aplicată şi doza de îngrăşăminte chimice alăturată paielor.
4. În solul variantei Paie 4 t/ha + N20P20 s-a humificat până la 17 la sută din materia organică a paielor. Aici 1 tonă paie a format un spor de 150 kg humus. În solul variantei Paie 4 t + N140P175 s-a humificat peste 40 la sută din materia organică a paielor, asigurând un spor specific de 360 kg humus din 1 tonă paie.

Bibliografie: Studiul INFLUENŢA PAIELOR APLICATE CA ÎNGRĂŞĂMÂNT ASUPRA HUMUSULUI DIN CERNOZIOMUL OBIŞNUIT Rusu Alexandru Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului.