TĂIERILE ÎN VERDE LA POMII FRUCTIFERI. De ce nu trebuie omise aceste lucrări?

Tăierile pomilor fructiferi nu se limitează doar la tăierile „în uscat” din perioada repausului vegetativ, ele pot fi aplicate cu succes și vara, în perioada de vegetație, atât în vederea obținerii unui echilibru între creșterea și dezvoltarea pomilor, cât și pentru obținerea unor producții controlate. 

Scopul și avantajele aplicării tăierilor în verde:

• formarea mai rapidă a coroanei și intrarea pe rod mai devreme a pomilor fructiferi
• echilibrarea creșterii și a rodirii
• aerisirea și iluminarea coroanei
• vindecarea mai rapidă a rănilor produse de tăieri datorită circulației mai intense și în cantități mai mari a sevei
• îmbunătățirea sau menținerea calității fructelor obținute
• micșorarea volumului de lucru necesar tăierilor efectuate toamna și primăvara

Tăierile în verde se practică începând cu momentul formării coroanei pomilor și se execută în vară, în lunile iunie, iulie, august.

Principalele operațiuni în verde:

1. Stabilirea lăstarilor pentru formarea coroanei

• la coroana sub formă de vas, în iunie, pe vergile scurtate la 60-80 cm, se aleg 3 lăstari răspândiți uniform în jurul trunchiului la o distanță de 10-12 cm între ei
• la coroana sub formă de palmetă, se alege un lăstar pentru a forma axul și 2 lăstari pentru a forma sarpante pe direcția rândului
• restul lăstarilor, inclusiv cei crescuți din portaltoi, se îndepărtează cu foarfeca sau cu mâna, dacă aceștia sunt erbacei

2. Ciupitul lăstarilor reprezintă operațiunea de suprimare a vârfului erbaceu al lăstarilor, împreună cu 4-5 frunze tinere

• în iunie, această acțiune se execută în vederea ramificării și a formării lăstarilor anticipat
• în iulie și august, acțiunea are ca scop diferențierea mugurilor de rod și maturarea mai bună a lemnului

3. Plivitul lăstarilor

• la pomii tineri se îndepărtează lăstarii concurenți și se răresc ramurile de semischelet la 10-15 cm
• la pomii maturi sau în declin, lăstarii lacomi se îndepărtează dacă coroana este prea deasă sau se răresc la 20-30 cm dacă coroana este rară, pentru a fi ulterior scurtați în vederea transformării lor în ramuri de semischelet

4. Rărirea fructelor se realizează pentru obținerea unor fructe de calitate, care ajung la dimensiunile impuse de categoria de calitate extra, prin acumularea în fructele rămase de mai multe zaharuri, un gust mai bun și o culoare mai accentuată.

La măr și piersic această lucrare este strict necesară.

5. Lucrările de igienă culturală se referă la îndepărtarea lăstarilor afectați de diferite boli (monilioza, arsura bacteriană etc), tăierea vârfurilor lăstarilor afectați de făinare sau păduchi etc. Dezinfectați foarfeca la trecerea de la un pom la altul dacă sunt afectați de boli!

Operatiuni în verde la speciile sâmburoase

La prun, tăierile în verde se realizează prin plivirea lăstarilor concurenți pentru elementele de semischelet, cei crescuți în poziție necorespunzătoare, rărirea lăstarilor laterali la 15-20 cm, păstrându-i pe cei dispuși altern bilateral, în vederea obținerii unui schelet garnisit uniform (semischelet + ramuri de rod). 

• Lăstarii lacomi care apar frecvent, trebuie îndepărtați imediat după apariție (în faza erbacee), în cazul în care nu se folosesc la refacerea elementelor de schelet rupte, bolnave sau îmbătrânite, sau la garnisirea bazei scheletului.
• Rărirea fructelor se aplică doar la soiurile cu fruct mare, lăsând o distanță de 3-5 cm între ele.

La cireș, în cazul pomilor tineri, este indicat ca formarea coroanei să se facă pe cât posibil prin tăieri în verde, pentru a grăbi intrarea pomilor pe rod.

• După intrarea pomilor pe rod, datorită creșterilor viguroase din prima parte a perioadei de vegetație, se vor evita scurtările, iar întreținerea cireșilor se va face prin rărirea lăstarilor.
• În perioada de rodire, sunt necesare tăieri pentru stimularea creșterii și normarea încărcăturii de rod.
• Cireșul formează, în mod natural, pe fiecare sarpantă și pe ax etaje la distanțe prea mari - în general, 80-100 cm - iar pentru a micșora aceste distanțe este recomandat ca ramurile anuale viguroase, rezervate formării semischeletului, să se ciupească la 50-60 cm pentru a ramifica. 
• Din lăstarii obținuți în urma ramificării, se alege cel mai viguros în vederea prelungirii creșterilor viitoare, iar restul lăstarilor vor forma ramificații laterale.
• În livezile superintensive, cu pomi plantați la densități mari, este recomandată scurtarea semischeletului care depășește jumătate din grosimea axului la punctul de inserție, în cep de 15-25 cm, în vederea reînnoirii semischeletului purtător de rod.

La vișin, pentru grăbirea formării coroanei și a intrării pe rod, se aplică lucrări în verde care constau în înlăturarea unor lăstari verticali inutili sau rărirea acestora, deoarece vișinul are tendința de a lăstări puternic în primii ani.

• După intrarea pe rod, se răresc continuu creșterile anuale, evitându-se scurtările.
• În faza de rodire, este necesară scurtarea unor ramuri care se îndepărtează de trunchi, pentru a stimula noi creșteri și a norma rodul.
• Vișinul, ca și cireșul, are nevoie de intervenții pentru a micșora distanța dintre etaje; astfel, e recomandat ca ramurile anuale viguroase destinate formării scheletului să fie ciupite la 50-60 cm, în vederea ramificării.

La cais, se taie în verde după recoltarea fructelor, iulie-august, când se răresc lăstarii la 15-20 cm unul de altul, se elimină cei slabi și se scurtează deasupra a 3-4 anticipați mai viguroși.

• Rărirea fructelor se practică la soiurile cu fruct mare, lăsând o distanță de 3-5 cm între fructe.

La piersic, se practică plivitul lăstarilor care concurează fructele în privința consumului de substanțe nutritive. De asemenea, se recomandă ciupirea lăstarilor care depășesc 20-30 cm, mai puțin cei care prelungesc ramurile de semischelet, la pomii a căror coroană nu a atins volumul maxim.

• În general, la piersic, tăierile în verde sunt practicate în primii ani după plantare, când se formează ramurile de schelet, prin rărirea lăstarilor după recoltarea fructelor, în vederea maturării lemnului.
• Rărirea fructelor are ca scop păstrarea unui singur fruct la fiecare nod, la distanța de 10-12 cm unul de altul, în funcție de soi.

La speciile cu semințe, se răresc lăstarii la inel, dar tăierile principale se fac la ieșirea din vegetație.

Ciupitul lăstarilor la mur și zmeur ajută la:
 

• reglarea vigorii de creștere a tulpinilor de înlocuire;
• direcționarea apei și substanțelor nutritive spre lăstarii fructiferi;
• facilitarea accesului luminii și circulației aerului;
• scutirea de multe boli fungice;
• recoltarea mai ușoară, deoarece tulpinile de 1 și 2 ani nu interferează atât de puternic;
• sporirea calitatății fructelor;

Mai mult, lăstarii ciupiți sunt o materie primă extraordinară pentru infuzii, foarte bogați în antioxidanți și acizi organici!

Sursa: farmbee.ro