PETRU SACARA: Familiile sunt cele mai slabe din ultimii 20 de ani. 70% din albine au murit

În ultimele două săptămâni, apicultorii din Republica Moldova se confruntă cu o situație alarmantă și fără precedent: dispariția masivă a albinelor din stupi, fără urme, fără explicații certe. Petru Sacara, apicultor din zona de Centru, povestește că în unele locații s-au pierdut până la 70% din efectivele de albine.
 
Nu găsim nici albine moarte la urdiniș, nici în stupi. Pur și simplu au dispărut. Și nu e vorba de un caz izolat, e o problemă care se vede acum în toată țara, a explicat el.
 
Cea mai frecventă bănuială rămâne folosirea tratamentelor chimice în culturile de porumb, în special în anii secetoși, când albinele sunt obligate să caute hrană. Deși albinele nu obișnuiesc să viziteze porumbul, lipsa cronică de nectar și polen le-a împins în aceste culturi, acolo unde ar fi fost posibil expuse substanțelor dăunătoare.
 
Noi hrănim albinele din martie, le-am susținut cum am putut, dar anul acesta a fost un dezastru total. A fost un cumul de factori: lipsa de cules, vremea, practic, extracții nu am avut. Unii apicultori au pierdut albine de foame chiar vara, adaugă apicultorul.
 
Apicultorii au transmis deja demersuri către Guvern, Parlament și Ministerul Agriculturii, solicitând ajutor și implicare reală în contextul unui an fără precedent.
 
Noi mai avem o problemă: nu există o evidență clară a stupilor la nivel de țară. Dacă se aprobă un ajutor, imediat apare întrebarea: cui și cum îl dăm?, Se lucrează la un registru apicol funcțional de ani de zile, dar încă nu a fost implementat eficient.
 
Citiți și: SEZON COMPROMIS PENTRU APICULTORI: Miere de salcâm și de tei nu avem în 2025

În paralel, ANSA a intensificat în acest an verificările în stupine, inspectând atât starea stupilor, cât și condițiile de procesare și depozitare a mierii. Apicultorul consideră că este un pas bun, dar insuficient în lipsa unui sprijin consistent și corect direcționat. Apicultorii speră măcar la sprijin sub formă de hrană compensatorie – zahăr, sirop sau turtă proteică.
 
Pentru mine, cu număr mare de familii, ar fi mai util zahărul, dar și turta ajută, important e să vină ceva. Pentru unii, asta e ultima speranță de salvare până la iarnă, spune el.
 
Pe termen lung, soluția nu stă doar în ajutor financiar punctual, ci în profesionalizarea reală a domeniului. S-au acordat în ultimii ani subvenții în acest sector, dar nu de fiecare dată acestea au fost valorificate eficient. E nevoie de o monitorizare mai strictă la acest capitol, susține Petru Sacara.
 
Apicultura la noi se face după cum e natura. Dacă a fost un an bun, bine, dacă nu... e jale. Dar așa nu putem merge înainte. Avem nevoie de instruire, de disciplină, de gestionare științifică. Altfel, sectorul nu are cum să se redreseze, explică apicultorul.
 
Petru Sacara mai spune că toamna aceasta îi va prinde cu cele mai slabe familii de albine din ultimele două decenii. Iar dacă urmează o iarnă grea, primăvara va însemna muncă dublă pentru a salva ce mai rămâne din stupine.
 
Cred că intrăm în iarnă cu 3 rame, iar la primăvară, va trebui să ajungem la 10-12 până la salcâm. Asta înseamnă o muncă enormă. Dar munca fără sprijin, fără cunoștințe, fără resurse... nu e sustenabilă.
 
Această realitate pune presiune uriașă pe pregătirea stupinelor pentru iarnă și creează temeri serioase pentru sezonul următor.