TU ȘTII CE RESPIRI? Ce calitate are aerul din R. Moldova și unde se află cele mai poluate zone, afli AICI
Un studiu pentru cartografierea poluării aerului în Chișinău și în întreaga țară, în perioada instituirii măsurilor de restricție, generate de Covid, a fost realizat de PNUD în colaborare cu Agenția Spațială Europeană.
Calitatea aerului este influențată, inevitabil, de factorul uman, transport, producția industrială și sursele naturale de poluanți, iar evoluția istorică demonstrează că poluarea aerului a crescut în timp, mai ales în zonele dens populate și industriale. În urma studiului, o concentrație mai mare de poluanți a fost observată doar în Capitală și în apropierea centralelor electrice mari.
Situația generală a poluării aerului în Moldova s-a dovedit a fi una favorabilă, comparativ cu alte țări europene (și în special în contextul COVID-19), inclusiv Ucraina, România și altele.
Echipa de cercetare a folosit datele obținute prin satelit, furnizate de Sentinel 5P – bazat pe o tehnologie de ultimă oră, dotat cu cele mai inovative utilaje pentru măsurarea presiunilor atmosferice, care permite analiza principalilor poluanți atmosferici: ozon (O3), dioxid de azot (NO2), dioxid de sulf (SO2), pulberi în suspensie (PM10 și PM2.5).
Cercetătorii au ajuns la unele concluzii de bază. Așadar, per general, nivelul de poluare a aerului în Moldova, văzut din spațiu, este relativ scăzut, aflându-se în mare parte în limitele ghidului privind calitatea aerului al Organizației Mondială a Sănătății.
Monoxidul de carbon, un gaz letal
Concentrațiile de dioxid de azot în Moldova sunt în general scăzute. Acest poluant atmosferic provine în principal de la autoturisme și alte autovehicule, de asemenea, rafinarea petrolului și metalelor, producerea de electricitate, industria ușoară și alimentară. Acesta afectează rezistența sistemului respirator la infecții bacteriene și virale. Au fost constatate valori ridicate la Chișinău și în jurul acestuia, în raza graniței cu Ucraina, în special acolo unde este amplasată centrala electrică Cuciurgan, dar și în jurul municipiilor Tiraspol și Rîbnița. Regiunile Chișinău, Bender și Bălți au cele mai ridicate niveluri medii de poluare cu dioxid de azot. Valorile dioxidului de sulf sunt, în general, scăzute în toată țara, cu o creștere modestă doar în jurul capitalei. Acest poluant este în mare parte legat de centralele electrice pe bază de cărbune, procesele industriale sau alte activități de ardere a combustibililor fosili. Potrivit cercetării, cantitatea de dioxid de sulf în aer atinge cote maxime în perioada de iarnă, crescând de obicei de la cinci la zece ori în comparație cu vara, din cauza sezonului de încălzire. În ceea ce privește impactul asupra sănătății, expunerea scurtă la o concentrație ridicată de dioxid de sulf poate provoca dificultăți respiratorii grave (cei mai afectați sunt bolnavii de astm, copiii, persoanele în etate și cele cu boli respiratorii cronice), în timp ce expunerea îndelungată la o concentrație scăzută poate duce la infecții ale căilor respiratorii.
Monoxidul de carbon este distribuit uniform în toată Moldova, iar în regiunile Bender, Cahul, Glodeni și Chișinău se înregistrează cele mai mari concentrații medii. Poluarea din zona Cahul se explică prin prezența în imediata apropiere a celei mai mari fabrici siderurgice românești (Combinatul Siderurgic Galați). Monoxidul de carbon este un gaz toxic, letal în concentrații mari, afectând sistemele respiratorii și cardiovasculare. La concentrații relativ scăzute, provoacă dificultăți de respirație, capacitate fizică redusă, migrene, greață, printre alte simptome.
Pentru a diminua nivelurile globale de poluare și impactul acestora asupra sănătății umane și a calității vieții de zi cu zi, se recomandă reducerea centralelor pe bază de cărbune și a subvenționării combustibililor fosili, dar și axarea pe obiectivele economiei verzi și a programelor destinate realizării acestora.
În timp ce poluarea nu este întotdeauna vizibilă cu ochiul liber, ea este totuși impregnată „picătură cu picătură” de corpurile umane, până la un punct în care nu mai există cale de întoarcere.