Face agricultură din 2009 și chiar dacă nu are studii în domeniu, calitățile de legumicultor îi curg prin vene. În cei 12 ani de experiență a învățat să calculeze, să dozeze și să ia decizii înțelepte pentru a-și dezvolta afacerea. A început modest, cu tomate și castraveți cultivate în sere, iar în timp a înțeles că diversitatea de produse aduce clienți mai mulți, venituri mai mari, dar și mai multă responsabilitate.
Despre costuri, provocări, subvenții și necesitatea de a fi mereu informat am discutat cu fermierul Adrian Frunze din Pelivan, Orhei, membrul FARM și administratorul SRL „Adiagrodan”, una dintre organizațiile gazdă a atelierilor practice din cadrul programului de extensiune lansat de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și implementat de
FARM.
Care sunt cele mai mari provocări pe care le are un agricultor în dezvoltarea unei afaceri?
- Greutățile sunt comercializarea incorectă, concurența produsului importat ne creează mari bătăi de cap și intermediarii, la fel. În rest, noi dispunem practic de tot. Avem întreprinderi agricole care ne deservesc totalmente cu semințe, îngrășăminte, chimicale, dar când ajungem la vânzare, acolo întâmpinăm greutăți. Forța de muncă iarăși este o problemă, cred că e pe prim-plan, nimeni nu dorește să muncească . Ce se întâmplă cu produsele pe care le crești în seră? Unde le vinzi?
- Le vindem la piața locală, piața angro din Chișinău, lucrăm și cu câteva întreprinderi care se ocupă cu ambalarea produselor. Noi la direct cu rețelele nu am lucrat, fiindcă este foarte greu. Nu poate un agricultor singur să producă, să ambaleze și să ducă marfa în rețele, iar jumate de zi să o piardă pentru a-i fi preluată marfa. Sunt care se ocupă cu ambalarea și transportarea. Noi le livrăm lor producție și ei o direcționează mai departe.
- Da, mulți oameni vin și cumpără de pe loc. La început veneau mai mulți și își culegeau siguri din sere legumele, era o plăcere pentru ei, acum s-au mai schimbat lucrurile.
„Pentru că nu avem brațe de muncă am renunțat la construirea serelor”
Pe lângă faptul că ești legumicultor, te ocupi și de construcția serelor?
- M-am ocupat. În vreo trei ani am construit undeva aproximativ 3 ha de sere prin apropiere de Orhei. Dar luând în considerare faptul că tineretul a fugit din țară, nu avem cu cine lucra. Și acum uneori ne mai apelează oamenii să le construim serele, pentru că nu avem brațe de muncă a trebuit să renunțăm.
- Noi ajutorul îl primim din considerentul că ne oferă subvenții. Subvenționarea este un mare ajutor, adică o parte din investiții se rambursează. Dar cred că trebuie cumva schimbate lucrurile astfel încât să avem un preț stabil anul împrejur, să nu avem decalaj mare de preț. Să fie sistemul în așa fel creat, precum în Europa. Am fost în multe țări și am văzut cum merg lucrurile la ei. Acolo permanent prețul la roșii e stabil - 1,5 euro, spre exemplu. Nu contează dacă e sezonul de producere sau nu, dar pe piață se mențin aceleași costuri. Acest lucru se referă la orice produs - că e salată, legumă sau altceva. Cred că și la noi ar fi bine cumva de monitorizat, de făcut un studiu, un calcul, cine și ce produce. Unul produce varză, altul cartofi, la celălalt an ne schimbăm și tot așa. Crezi că producătorii ar trebui să aibă un fel de înțelegere și să producă potrivit acestei înțelegeri?
- E nevoie de efectuat o analiză pe cap de locuitor, câți oameni sunt, cât se consumă, cât se poate de vândut. Numai în așa fel o să ne putem realiza marfa.
- Da, sigur, am fost subvenționați vreo 5 ani la rând, doar că deja noi de vreo 2 - 3 ani nu am investit nimic.
- Acum sunt oamenii care se ocupă de așa ceva, echipe care îți pregătesc dosarul contra cost, în funcție de mai mulți factori-cheie. Important este să vrei, soluțiile se găsesc. Eu nu am întâmpinat niciodată dificultăți, important este să aduci toate actele, să ai tot la mână - facturi, transferuri etc.
„Nu am fost vreodată scump la informații”
Cum crezi, agricultorii au destul acces la informații care să-i ajute să-și dezvolte afacerea?
- O parte din agricultori sunt foarte bine informați, dar este și o altă categorie care nu prea se documentează. Ca să te dezvolți trebuie să fii la curent cu tot ce se întâmplă. Dacă ești dezinformat te supui la multe riscuri - nu cunoști prețurile, nu știi cum trebuie să faci și ajungi că pierzi bani. Dacă nu ai informație, evident că pierzi bani, cheltui mai mult, dar nu obții rezultatele pe care ți le propui.
- Nu aveam, dar am căutat cunoștințe de la seminare, cursuri, televizor, internet. Mergeam în diferite raioane unde se organizau evenimente de informare și participam. Și de la agricultorii cu experiență ceream diferite sfaturi.
- La orice seminar se oferă informații utile, faci cunoștințe cu alți agricultori, înțelegi cum merg lucrurile. Am aflat multe despre irigare, creșterea răsadului. La aceste evenimente vin întreprinderi agricole care deja au multă experiență, mulți îi cunosc, oferă și ei informații utile. Încet, încet începi a cunoaște mai multe întreprinderi, faci schimb de experiență. Eu deja practic lucrez cu toate întreprinderile mai mari care au atitudine serioase și care au produse de calitate.
- Da, bineînțeles. Eu nu am fost niciodată scump la informație, nu am cerut în schimb nimic sau să am un beneficiu. Cu mare drag de fiecare dată am spus ce am știut. Sunt mulți care nu destăinuie secretele din cauza concurenței, dar eu nu mă tem, sunt deschis.
- În legumicultură e tot mai greu, forța de muncă este prima problemă, apoi prețurile la produse sunt tot mai mici, rar găsești prețuri bune. Eu cred că făcând agricultură, nu devii om bogat, dar te întreții să nu mori de foame.
- În funcție de scopul pe care îl are și cine vrea să ajungă acel om. Agricultura e interesantă, ești permanent în mișcare, dar tot efortul la un moment dat se epuizează și în multe cazuri te dezamăgești atunci când nu faci față, când nu îți merge bine. E multă muncă și nu în tot timpul merită aceste eforturi.