Citește și: PAIELE - O SURSĂ REALĂ DE COMPLETARE A SOLURILOR ARABILE CU SUBSTANŢE ORGANICE
Pe cernoziom obișnuit luto-argilos, slab erodat, din sudul Moldovei, a fost inițiat un experiment la Stațiunea de Eroziune și Pedologie din Cahul. Au fost testate diferite metode de fertilizare pe loturi de sol cu o suprafață de 120 m² fiecare, urmărind mai multe ipoteze:
- Efectul paielor aplicate fără completare sau cu doze reduse de azot asupra nivelului de humus;
- Interacțiunea paielor cu îngrășămintele chimice și gunoiul de grajd;
- Comparația între rolul paielor și gunoiului de grajd în formarea humusului.
Paiele netocate, aplicate o dată la patru ani, au fost fie distribuite simplu, fie în combinație cu gunoi de ovine sau îngrășăminte chimice, fiind încorporate în stratul superior al solului cu o grapă cu discuri.
În solul fără materie organică, humusul a scăzut considerabil, confirmând pierderea de humus prin mineralizare în solurile arabile. De la o concentrație de 2,96%, nivelul humusului a scăzut în 7 ani la 2,63%. Pierderea anuală de humus în aceste condiții a fost de 642 kg/ha, ceea ce este în concordanță cu datele din literatura de specialitate.
Citește și: APLICAREA CORECTĂ A GUNOIULUI DE GRAJD CA ÎNGRĂȘĂMÂNT
Efectele paielor aplicate fără îngrășăminte suplimentare
În varianta tratată cu 4 t/ha de paie aplicate fără alte completări, mineralizarea humusului a fost mult mai lentă. În șapte ani, pierderea de humus în această variantă a fost de doar 617 kg/ha, comparativ cu 4491 kg/ha la solul martor, ceea ce demonstrează o protecție considerabilă oferită de paie. Astfel, fiecare tonă de paie aplicată a protejat aproximativ 484 kg de humus, menținând soluția într-o stare mai bună.
Odată cu aplicarea a 8 t/ha de paie, s-a înregistrat o creștere a materialelor organice humificate în sol. În cei șapte ani, acest tratament a dus la o acumulare de 1340 kg/ha de humus, echivalentul a 10% din materie organică a paielor aplicate, sugerând aplicarea în cantități mai mari a paielor poate contribui direct la sinteza humusului și la creșterea fertilității solului.
Combinația paielor cu îngrășăminte chimice
Paiele aplicate în combinație cu îngrășăminte chimice (N20P20) au avut un impact pozitiv asupra conținutului de humus, evidențiat printr-un spor de humus de 1131 kg/ha la 4 t/ha paie și 2126 kg/ha la 8 t/ha paie. Mărimea sporului de humus a fost direct proporțională cu doza de paie și îngrășăminte chimice utilizate, indicând că un aport suplimentar de azot facilitează procesul de humificare a materialelor organice.
Interacțiunea paielor cu gunoiul de grajd
În varianta unde s-au aplicat 4 t/ha paie și 16 t/ha gunoi de ovine, sporul de humus a fost cel mai mare, atingând 3669 kg/ha, ceea ce sugerează o sinergie puternică între paie. și gunoiul de grajd. Spre comparație, aplicarea doar a gunoiului de ovine (20 t/ha) a generat un supliment de 2400 kg/ha humus, demonstrând că prezența paielor favorizează și mai mult humificarea materialelor organice.
Pierderea anuală de humus în stratul arabil al cernoziomului nefertilizat a fost de 642 kg/ha, un fenomen confirmat de date din literatură. Paiele nefermentate aplicate simplu au demonstrat capacitatea de a proteja humusul existent în sol și de a contribui la humificarea parțială a acestuia. O tonă de paie a protejat aproximativ 484 kg humus de la mineralizare.
Aceste rezultate demonstrează potențialul paielor ca sursă accesibilă de materie organică pentru agricultură și oferă o soluție sustenabilă pentru menținerea fertilității solurilor în zonele agricole.
Bibliografie: SOLUL ŞI ÎNGRĂŞĂMINTELE ÎN AGRICULTURA CONTEMPORANĂ