AFIDELE LA PORUMB: Cum le recunoaștem, ce daune provoacă, cum pot fi controlate

În ultimii ani, fermierii au început să semnaleze tot mai des prezența afidelor (păduchilor de frunză) în culturile de porumb, un fenomen care anterior era considerat atipic pentru această cultură. Modificările climatice, primăverile timpurii și verile secetoase creează condiții favorabile pentru dezvoltarea acestor insecte, iar efectele asupra producției pot fi semnificative, mai ales dacă atacul este neglijat în fazele timpurii de vegetație.
 
Afidele sunt insecte mici, de regulă de culoare verde, galbenă sau neagră, cu corp moale și apariție în colonii dense pe partea inferioară a frunzelor, pe tulpini și uneori pe panicul. În cultura de porumb, cele mai întâlnite specii sunt Rhopalosiphum maidis și Rhopalosiphum padi. Acestea se hrănesc cu seva plantelor, provocând slăbirea fiziologică a acestora, iar în paralel pot transmite diverse viroze.
 
Pe lângă efectul direct asupra plantei, afidele excretă o substanță lipicioasă – „roua de miere” – care favorizează apariția fumaginei, un mucegai negru ce reduce eficiența fotosintezei. În cazul în care nu se intervine la timp, pagubele pot afecta serios recolta.
 
Condiții favorabile de apariție
Afidele se înmulțesc rapid în condiții de vreme caldă și uscată, cu temperaturi constante peste 25°C. Verile secetoase și lipsa precipitațiilor contribuie semnificativ la dezvoltarea coloniilor. De asemenea, porumbul cultivat în monocultură, pe suprafețe mari și fără rotație, este mai expus, în special dacă este precedat de culturi care pot găzdui acești dăunători, cum ar fi grâul sau orzul.
 
Excesul de azot în sol, asociat cu fertilizarea unilaterală, favorizează apariția frunzelor fragede, atractive pentru afide. Marginile câmpului, mai puțin lucrate sau cu prezență de buruieni, pot constitui zone de pornire pentru infestare. În Moldova, primele semne ale atacului apar frecvent spre sfârșitul lunii mai, iar coloniile se extind în iunie și iulie, atingând vârfuri în perioada secetoasă a verii.
 
Atacul și daunele provocate
Atacul este vizibil prin prezența coloniilor dense de insecte pe frunze, care devin lipicioase, deformate și cu pete galbene. Pe măsură ce atacul avansează, plantele își pierd vigoarea, iar procesul de fotosinteză este afectat. În cazul infestării paniculului sau a mătăsii porumbului, fertilizarea poate fi compromisă, rezultând în știuleți subdezvoltați sau neformați.
 
Un risc adițional îl reprezintă transmiterea de viroze, care se răspândesc rapid de la o plantă la alta și pot avea efecte de durată asupra întregii sole. În anii cu presiune ridicată de dăunători, pierderile de producție pot depăși 15–20%, mai ales în lipsa unor măsuri de intervenție adecvate.
 
Metode de prevenire și tratament
Prevenirea infestării cu afide începe cu practici agronomice corecte. Rotația culturilor este esențială, evitându-se revenirea porumbului pe aceeași solă în anii consecutivi. Gestionarea corespunzătoare a buruienilor și îndepărtarea resturilor vegetale reduc sursele de infestare. Fertilizarea echilibrată, în special cu controlul dozelor de azot, contribuie la reducerea atractivității plantei pentru afide.
 
Monitorizarea culturii trebuie începută devreme, în faza de 4–6 frunze, prin verificarea manuală a frunzelor bazale și a marginilor solelor. La apariția coloniilor, este recomandată intervenția chimică cu produse bazate exclusiv pe substanțe active eficiente.
 
În combaterea afidelor, se recomandă utilizarea substanțelor active cu eficiență dovedită, printre care: lambda-cihalotrin, acetamiprid și tiametoxam, flonicamid, pimetrozina, sulfoxaflor, spirotetramat.
 
Pentru a evita apariția rezistenței, se recomandă alternarea substanțelor active din clase chimice diferite. Aplicările trebuie efectuate în condiții optime – dimineața sau seara, în absența vântului și cu respectarea timpului de pauză.
 
Într-un context climatic instabil și cu presiune tot mai mare din partea dăunătorilor, afidele devin o problemă reală și în culturile de porumb din Republica Moldova. Gestionarea eficientă a riscului presupune măsuri preventive bine puse la punct și intervenții rapide, bazate pe monitorizare atentă și tratamente eficiente, adaptate la realitățile din teren.