Primul tratament împotriva bolilor se efectuează primăvara, la reluarea vegetației, când plantele sunt în creștere activă (începutul alungirii paiului și apariția frunzei stindard). Acest prim tratament este deosebit de important, întrucât multe dintre bolile foliare atacă în prima fază de vegetație a plantelor. De asemenea, aplicarea tratamentului depinde și de condițiile de câmp, însă este recomandat ca acesta să fie făcut cât mai devreme posibil, preventiv, pentru a elimina apariția și dezvoltarea agenților patogeni încă din prima fază.
Fungicidele oferă protecție asupra plantelor doar pentru o perioadă limitată de timp. Pentru ca plantele să se mențina sănătoase până la recoltat, este nevoie de aplicarea unor tratamente suplimentare, care să protejeze grâul în toate fazele de vegetație. Dacă stropirea se face prea târziu, când bolile au afectat deja plantele, suprafețele foliare care au fost deja distruse nu mai pot fi refăcute. Așadar, aplicarea unui singur tratament nu este suficientă din mai multe motive: aplicarea prea timpurie nu atinge și nu protejează și frunzele stindard, care nu au apărut încă la acel moment. Frunza stindard are un rol esențial în stabilirea producției și de aceea ea trebuie să beneficieze de protecție pe toată perioada de vegetație.
Tratamentele 2 și 3 trebuie să protejeze ultimele etaje foliare și să prevină pierderile de producție cauzate de boli. Bolile foliare care apar, de regulă, în perioada de după formarea frunzei stindard pot reduce masa foliară și pot încetini procesele metabolice ale plantei, constând în pagube la recoltă. Al doilea tratament trebuie să protejeze plantele împotriva septoriozei și ruginilor. Acesta se efectuează la apariția frunzei stindard și până la sfârșitul înspicatului. Se pot aplica fungicidele utilizate și în primul tratament al culturilor de grâu, care vor fi la fel de eficiente în protecția plantelor.
După înspicarea grâului, cultura trebuie protejată și în faza de înflorire, când fuzarioza este principala boală care poate pune probleme, în special în condiții de umiditate ridicată și temperaturi de peste 20°C. Fuzarioza poate afecta nu numai cantitatea producției, ci și calitatea acesteia, deoarece cauzează apariția unor micotoxine periculoase în plante.
Septorioza cerealelor (Septoria tritici)
Boala se manifestă în culturile de grâu, secară, triticale și orz. La început, pe partea inferioară a frunzelor se observă pete de culoare verzui gălbui de formă ovală, care apoi capătă culoarea brună. Frunzele atacate se usucă și mor premature. Părțile atacate și uscate, respectiv frunzele, influențează negativ procesul de asimiliție și determină scăderi de producție.
Când atacul este puternic, frunzele se usucă de timpuriu, începând cu cele de la bază. Plantele atacate se dezvoltă slab și dau o producție de boabe inferioară cantitativ și calitativ.
Măsuri preventive:
Utilizarea pentru semănat a semințelor necontaminate sau tratate chimic înainte de semănat; înlăturarea și distrugerea resturilor de plante infectate rămase pe câmp după recoltare, sau îngroparea lor în sol printr-o arătură adâncă; distrugerea samulastrei și prevenirea apariției ei; respectarea rotației culturilor; evitarea utilizării îngrășămintelor cu azot în exces; utilizarea pentru semănat a soiurilor de grâu rezistente la cădere și la ger și a celor rezistente la boală; efectuarea semănatului cât mai târziu pentru grâul de toamnă și cât mai timpuriu pentru cel de primăvară; respectarea pentru semănat a unei densități optime (pentru evitarea căderii plantelor); efectuarea de tratamente chimice la semănat.
Fuzarioza (Fusarium spp)
Se manifestă în toate stadiile de vegetație a culturilor, de la răsărire pănă la înspicare, la culturile de grâu, secară și ovăz.
Boabele de grâu contaminate, când germinează în sol, dau naștere la colți, care fiind infectați de miceliul ciupercii, sunt atât de slăbiți, încât nu pot să străbată stratul de sol de deasupra lor, ci se învârtesc în jur, luând deseori forma de tirbușon.
Uneori, atacul nu se limitează numai la planta ieșită din bobul contaminat, ci se extinde și asupra plantelor din jur. Această formă a bolii evoluează ascuns sub stratul de zăpadă ce acoperă plantele. Primăvara, la topirea zăpezii, plantele atacate sunt acoperite parțial sau în întregime de o împletitură rară, ca un voal, dar bogată, de hife miceliene de culoare alb-cenușiu la început (mucegaiul de zăpadă). Mai târziu, ea prezintă din loc, în loc aglomerări de miceliu de culoare roz-roșiatic.
În fazele mai avansate de vegetație, între înflorit și maturitatea plantei, atacul se localizează la baza paiului și se manifestă prin brunificarea și putrezirea țesutului atacat și uneori prin îndoirea (îngenuncherea plantelor) sau chiar ruperea tulpinii.
Infecțiile la spice conduc la decolorarea acestora, căpătând culoarea galbenă, apoi roz.
Măsuri preventive:
Folosirea de sămânță sănătoasă; semănatul grâului de toamnă să se facă la sfârșitul perioadei optime și mai rar, pentru ca semănăturile să nu intre în iarnă cu o masă vegetativă prea bogată care ar favoriza dezvoltarea ciupercii sub zăpadă, se vor evita terenurile prea umede sau se vor drena, după recoltare se va face o arătură adâncă pentru a îngropa resturile de plante atacate.
Sursa: GAZETADEAGRICULTURA.info
Informații despre făinarea cerealelor păioase găsiți în articolul nostru precedent.