CORNUL SECAREI (CLAVICEPS PURPUREA): Pericolul din culturile de cereale

Una dintre cele mai vechi și persistente boli ale cerealelor este provocată de ciuperca Claviceps purpurea, cunoscută sub denumirea de „cornul secarei”. Această ciupercă parazitează florile cerealelor, în special ale secarei, și produce structuri dure și închise la culoare numite scleroți, care înlocuiesc boabele sănătoase de pe spic. Acestea apar în locul boabelor parazitare, au formă de pinten sau corn cu dimensiuni de 4-6 mm şi culoare negricioasă cu nuanţe de violet-închis.
 
Perioade de atac
Infectarea are loc în timpul înfloririi, mai ales în anii cu vreme rece și umedă. După recoltare, scleroții ajung pe sol și iernează, urmând să germineze primăvara. În acest proces, ciuperca formează structuri roz, vizibile la suprafața solului, din care se eliberează spori. Aceștia sunt transportați de vânt sau insecte și ajung pe stigmatul florilor de secară, reluând ciclul infecției. Odată pătrunsă în ovarul florii, Claviceps purpurea dezvoltă noi scleroți care, la rândul lor, secretă un lichid dulce, atractiv pentru insecte. Acestea transportă mai departe sporii, contribuind la extinderea infecției în cultură.
 
De ce e periculos cornul secarei?
Pericolul real al cornului secarei nu constă doar în pierderile de producție, ci mai ales în alcaloizii toxici pe care acești scleroti îi conțin. Substanțe precum acidul lisergic, LSA și ergometrina sunt extrem de periculoase pentru consumul uman și animal. Intoxicația, cunoscută sub numele de ergotism, poate provoca simptome neurologice severe, avorturi spontane, afecțiuni circulatorii și, în cazuri grave, moartea.
 
Norme europene
Autoritățile europene au revizuit în jos limitele admise pentru conținutul de ergot în produsele de panificație și furaje. Începând cu 1 iulie 2025, nivelul maxim admis în secara pentru panificație va fi de 0,2 g/kg, iar în făina de secară, plafonul va scădea progresiv până la 250 µg/kg începând cu anul 2028. Aceste măsuri stricte reflectă riscul real pe care această infecție fungică îl prezintă pentru siguranța alimentară.
 
Cum gestionăm riscul de infectare
Problema cornului secarei este accentuată în zonele izolate, în apropierea pădurilor sau în culturile unde înflorirea este inegală ori întârziată. Totodată, în anii cu umiditate ridicată în perioada înfloririi, riscul de infestare crește semnificativ. De aceea, în astfel de condiții, este esențială monitorizarea atentă a culturii.
 
Pentru a gestiona eficient riscul, fermierii trebuie să intervină pe mai multe planuri. Curățarea atentă a boabelor în timpul recoltării este una dintre primele măsuri. Când se observă zone afectate, recoltarea acestora separat poate preveni contaminarea întregii producții. Boabele infectate pot fi redirecționate către instalații de biogaz, pentru valorificare în siguranță.
 
Un alt element important este rotația culturilor. Alternarea secarei cu plante care nu sunt gazdă pentru ciupercă reduce presiunea infecțioasă din sol. Cultivarea benzilor marginale fără graminee perene și întreținerea igienei la marginea parcelelor sunt măsuri suplimentare care reduc răspândirea. De asemenea, arătura adâncă după recoltare contribuie la distrugerea sclerotiilor căzuți, în timp ce semănatul direct nu este recomandat în aceste condiții.
 
Uniformizarea perioadei de înflorire în cultură joacă un rol important în limitarea infecției. Soiurile care înfloresc simultan au o fertilitate mai bună a polenului, ceea ce reduce fereastra de expunere la sporii ciupercii. În paralel, curățarea aerului contaminat cu praf în depozite și utilizarea sortatoarelor moderne (cu ciur, separatoare optice sau de greutate) ajută la eliminarea boabelor afectate înainte de procesare.
 
Deși Claviceps purpurea apare în mod natural și nu poate fi eliminată complet, o gestionare atentă, aplicată în fiecare etapă – de la alegerea soiurilor, până la recoltare și depozitare – poate limita semnificativ impactul. În condițiile noilor reglementări și ale schimbărilor climatice care favorizează infecțiile, atenția la cornul secarei nu mai este opțională, ci esențială pentru o producție sigură și competitivă.