CULTURA MIXTĂ PORUMB–MEI: Soluția testată împotriva secetei

În contextul schimbărilor climatice și al frecventelor episoade de secetă, cercetătorii se orientează spre alternative mai rezistente la stresul hidric. Un exemplu tot mai analizat este meiul boabe, care se dovedește superior porumbului în condiții de secetă. Rezultatele Centrului de Cercetare a Secetei din Schwarzenau (TFZ), Bavaria, arată clar această tendință, după trei ani consecutivi de testări.
 
Datele din anii 2022 și 2023 confirmă că, în perioade secetoase, meiul boabe a generat randamente superioare față de porumb. În schimb, anul 2024, caracterizat de o bună aprovizionare cu apă, a favorizat porumbul, care a produs recolte mai mari. În cazul plantelor cultivate pentru siloz, meiul a fost competitiv cu porumbul timpuriu, dar a avut un randament inferior față de soiurile tardive, scrie Agrarheute.
 
De ce rezistă meiul mai bine?
Atât meiul cât și porumbul sunt plante C4, recunoscute pentru eficiența lor fotosintetică în condiții de temperaturi ridicate și pentru consumul redus de apă în comparație cu plantele C3, precum cerealele sau rapița. Totuși, meiul prezintă două trăsături distincte care îi conferă un avantaj în perioadele secetoase. Suprafața plantei este acoperită cu un strat fin de ceară care reduce evaporarea, iar sistemul radicular este bine dezvoltat, cu numeroase rădăcini robuste și fine, capabile să pătrundă mai adânc în sol decât rădăcinile compacte ale porumbului.
 
Cultivarea mixtă porumb-mei: o soluție practică în fața secetei
Pentru a reduce riscurile asociate culturii de porumb în ani cu deficit de apă, cercetătorii au testat cu succes o cultură mixtă, formată din porumb și mei. Dezvoltarea lentă a meiului în primele faze de vegetație nu afectează creșterea porumbului, ba chiar permite o bună coabitare a celor două plante în primele stadii. În cazul în care seceta afectează formarea boabelor de porumb sau grăbește uscarea plantelor, meiul reușește să compenseze pierderile printr-o adaptabilitate superioară. Acesta poate întrerupe creșterea în lipsa apei și să o reia ulterior, odată cu venirea ploilor, ceea ce contribuie la un randament mai bun de energie și amidon.
 
Pe lângă beneficiile agronomice, cultivarea mixtă a porumbului și meiului poate avea și implicații pozitive în ceea ce privește cerințele administrative. În cazul în care proporția de mei în amestec depășește două treimi, această cultură poate fi declarată oficial ca „mei” în cadrul rotației culturilor, ceea ce aduce flexibilitate fermierilor. Totodată, cultura mixtă poate reprezenta o soluție practică și pentru a înlocui porumbul acolo unde este nevoie de o acoperire mai adaptabilă a solului.
 
Densitatea optimă la semănat
Experimentele realizate la TFZ au utilizat o densitate de 8 boabe pe metrul pătrat pentru porumb, în timp ce pentru mei s-a mers pe o densitate de 25 boabe pe metrul pătrat. În zonele mai aride, aceste cifre pot fi ajustate în jos, în funcție de resursele de apă disponibile și de capacitatea solului.
 
Tipuri de mei testate
În cadrul cercetărilor, au fost analizate mai multe tipuri de Sorghum bicolor. Hibrizii cu influență de iarbă sudaneză sunt orientați spre producția de furaje și biomasă, cu panicule deschise și conținut ridicat de lignină. Sorgul destinat utilizării în alimentație sau nutrețuri prezintă o structură compactă, cu bază solidă a tulpinii și panicule dense. Variantele pentru siloz sunt în general mai înalte și pot fi specializate fie pentru producția de boabe bogate în amidon, fie pentru masă verde. Acestea sunt și mai rezistente la cădere, spre deosebire de hibrizii care includ și influență de Sorghum sudanense.
 
Cum se cultivă meiul
Pentru semănat, este recomandată plasarea semințelor la o adâncime de 2 până la 4 centimetri, într-un sol care a atins temperatura minimă de 12 grade Celsius. Recoltarea boabelor se poate face cu un heder pentru cereale, de obicei la sfârșitul lunii septembrie. În cazul culturii pentru siloz, momentul optim este atins în perioada coacerii laptelui sau a aluatului, între sfârșitul lunii august și jumătatea lui septembrie. Dezvoltarea inițială lentă a plantelor necesită atenție specială în ceea ce privește controlul buruienilor, fie prin erbicidare aplicată după apariția celei de-a treia frunze, fie prin metode mecanice. Din fericire, până în prezent, nu au fost raportate boli sau dăunători majori, iar cerințele de fertilizare sunt moderate.
 
Rezistența ridicată la stres hidric, capacitatea de regenerare și versatilitatea agronomică îl transformă într-o cultură de perspectivă pentru fermierii care doresc să-și securizeze productivitatea în anii dificili. Combinarea acestuia cu porumbul în culturi mixte poate reprezenta o strategie eficientă de gestionare a riscurilor și de optimizare a resurselor.