Alegerea corectă a hibrizilor este primul și cel mai important pas spre o recoltă bună. Pe lângă capacitatea de producție, mai este o listă lungă de criterii decisive de care fermierii trebuie să țină cont atunci când aleg hibrizii pe care îi vor semăna. Care sunt aceștia și de ce hibrizii autohtoni sunt considerați cei mai rezistenți anume pentru țara noastră am aflat de la Pantelimon Borozan, doctor în agricultură, conferențiar cercetător, director adjunct al Institutului de Fitotehnie „Porumbeni”.
Dacă anterior din 5 ani, 2-3 erau secetoși, acum, sunt 4 și doar 1 an bun. Hibrizii care au fost pe parcursul mai multor ani creați într-o anumită zonă, sigur că se adaptează acolo, la condițiile de sol, de mediu, de temperatură. Cei aduși din alte țări, sigur, pentru zona în care au fost creați sunt de performanță înaltă. Dar, de multe ori se întâmplă ca, aduși la noi, să nu aibă acea rentabilitate și chiar producătorii să suporte pierderi din această cauză. Asta se întâmplă cu toți hibrizii, nu doar cu cei de porumb.
Dezvoltându-se în solurile noastre, care sunt mai grele, și sistemul radicular s-a dezvoltat mai puternic, rădăcinile asimilare sunt mai multe și presiunea asmotică mai bună, astfel au rezistență crescută la secetă. De exemplu, anul acesta, în condiții de secetă, totuși rezerve de umiditate în sol erau, dar plantele mai slabe nu le puteau asimila.
Hibrizii de porumb sunt foarte receptivi la condițiile climaterice și trebuie aleși în funcție de zona unde urmează a fi recoltați și caracteristicile solului, menționează specialistul.
Sigur că producătorii agricoli atrag atenția întâi la capacitatea de producție a hibrizilor, dar ea se exprimă prin mai multe caractere. În primul rând, hibrizii trebuie să aibă o capacitate bună de germinare și vigoare timpurie. Asta permite semănatul devreme și accesul la rezervele de apă din sol din primăvară. Un alt aspect este rezistența în toamnă la cădere și frângeri pentru a permite recoltarea într-un termen mai extins. Alte criterii ar fi rezistența la secetă, la boli, dăunători și pierderea rapidă a umidității din boabe la maturitate.
Sunt foarte mulți hibrizi pe piață acum și mulți producători, anume din cauza selectării incorecte a acestora pierd 10-15% din roadă.
La Institutul de Fitotehnie „Porumbeni”, poate fi găsită o serie variată de hibrizi, de la cei timpurii, destinați pentru export, până la cei târzii, pentru a fi cultivați în condițiile de la noi. Potrivit clasamentului FAO, sunt de la FAO 160, până la FAO 460. Hibrizii FAO 160 – 300 sunt destinați pentru țările cu condiții climaterice limitate precum Rusia, Belarus, Kazahstan, iar FAO 300 – 460 sunt pentru țara noastră.
De exemplu, Hibridul 310 are o perioadă de vegetație scurtă, cedează rapid umiditatea din boabe și acestea sunt de calitate foarte bună, se recoltează ușor.
Hibridul 374 – un hibrid cu frunzele erecte, seamănă cu cei de import, poate fi semănat la o densitate mai mare.
Hibridul 380 este mai timpuriu, la fel cedează rapid umiditatea.
Hibridul Porumbeni 383 este unul etalon în rezistența la secetă. Poate fi recomandat pentru a fi crescut pe suprafețele mai nisipoase, cu expunere la soare. În schimb, toamna, menține un pic mai mult umiditatea. Este un hibrid plastic și poate fi semănat inclusiv pe suprafețe mai slab lucrate, rezistă la condițiile mai grele.
Din hibrizii noi, 391 este unul foarte bun, hibridul Porumbeni 427 a fost omologat și în România pentru că cedează foarte rapid umiditatea din boabe. El poate fi semănat unde apele freatice sunt mai la suprafață, pe loturile din apropierea pădurilor, unde toamna se menține umiditatea în sol, el iubește mai mult solurile umede.
Respectiv, avem și hibrizi mai târzii: Porumbeni 458, care este un hibrid omologat în mai multe țări. Acesta oferă o producție constantă anual. Nu au fost ani în care acesta să nu dea roadă. În condiții foarte bune, dă în jur de 12 tone la hectar, în condiții mai severe – 6 -7 tone la hectar. Porumbeni 459 este preconizat mai mult pentru siloz, dă masă verde multă și are calitate bună la boabe.
Porumbeni 461 este un hibrid târziu, productiv, omologat și în România, recomandat pentru zona de Sud. Datele oficiale arată că în condiții de irigare, dă 19 tone la hectar.
În producere, avem 21 de hibrizi de porumb, dar în registre sunt în jur de 60 de hibrizi.
Expertul recomandă producătorilor să nu apeleze la un singur hibrid. La 100, 200 de hectare trebuie să fie minim 3 hibrizi, dar pot fi și 5-6 cu diferită perioadă de vegetație, astfel se asigură că vor avea roadă, menționează Pantelimon Borozan.
Porumbul are 2 faze critice: prima – în faza de 5-6 frunzulițe, când trece de la hrana din bob, la hrana din sol și a doua – perioada de înflorire: 5-6 zile până la înflorire. În aceste faze, planta are nevoie de umiditate și îngrășământ. Din acest motiv, producătorii trebuie să aibă hibrizi cu diferită perioadă de vegetație, asta se vede mai ales în anii cu ploi puține.
De asemenea, propunem fermierilor să încerce diferiți hibrizi pe terenurile lor, astfel vor vedea care sunt potriviți zonei și solurilor, mai spune specialistul.
CUM ALEGEM CORECT HIBRIZII DE PORUMB. Hibrizi autohtoni, dezvoltați la Institutul de Fitotehnie „Porumbeni”