ÎNGHEȚ–DEZGHEȚ IARNA: Cum verificăm starea grâului și orzului de toamnă

Episoadele repetate de îngheț urmate de temperaturi pozitive creează una dintre cele mai dificile situații pentru culturile de grâu și orz de toamnă. În astfel de ierni instabile, evaluarea stării culturilor trebuie făcută chiar în sezonul rece, nu amânată pentru primăvară, deoarece multe dintre problemele reale apar și se agravează în această perioadă.
 
Riscul major nu este valoarea minimă a temperaturii, ci ieșirea repetată a plantelor din repaus vegetativ, urmată de revenirea bruscă a gerului. Acest proces slăbește rezistența țesuturilor, afectează coletul și sistemul radicular și favorizează apariția crustei de gheață la suprafața solului. Plantele pot supraviețui unui ger constant, dar devin vulnerabile atunci când ciclurile de îngheț și dezgheț se succed rapid.
 
Prima etapă a evaluării vizează solul, deoarece acesta influențează direct viabilitatea plantelor. Solurile saturate cu apă, compactate sau cu drenaj slab cresc riscul de asfixiere a rădăcinilor. După dezgheț, mișcarea solului poate duce la ruperea rădăcinilor fine, iar plantele pot deveni instabile, chiar dacă la suprafață par sănătoase. Prezența unei cruste de gheață persistente indică un risc suplimentar, mai ales pentru orzul de toamnă.
 
Coletul, indicatorul decisiv al viabilității
Evaluarea corectă a culturii se face la nivelul coletului, nu pe baza aspectului frunzelor. Plantele trebuie smulse din mai multe puncte ale parcelei, curățate de sol și analizate prin secționarea coletului. Un colet de culoare deschisă, ferm și compact indică o plantă viabilă, capabilă să se refacă. În schimb, un colet brunificat, moale sau cu aspect sticlos arată leziuni ireversibile, chiar dacă frunzele sunt încă verzi.
 
În timpul iernilor mai blânde, frunzele pot rămâne verzi o perioadă, deși sistemul radicular sau coletul sunt deja afectate. Îngălbenirea frunzelor după episoadele de ger nu este un criteriu suficient pentru evaluarea pierderilor, la fel cum aspectul aparent sănătos nu garantează viabilitatea culturii. De aceea, evaluarea vizuală de la suprafață trebuie completată obligatoriu cu analiza plantei în profunzime.
 
Grâul de toamnă prezintă, în general, o toleranță mai bună la oscilațiile de temperatură, având o capacitate mai mare de refacere atunci când coletul rămâne intact. Orzul de toamnă este mult mai sensibil la alternanța îngheț–dezgheț și la excesul de umiditate, iar chiar episoadele scurte de dezgheț urmate de ger pot duce la pierderi semnificative, în special pe solele cu drenaj deficitar.
 
Analiza culturilor în timpul iernii nu urmărește luarea unor decizii imediate de intervenție, ci colectarea de informații esențiale pentru primăvară.
 
Bibliografie: Cereal Crops: Assessing Winter Damage and Survival