NĂUTUL: Plantă proteică adaptată secetei și cererii alimentare moderne

Pe fondul schimbărilor climatice, cu veri tot mai calde și ploi tot mai imprevizibile, năutul (Cicer arietinum) esteca o soluție viabilă pentru rotația culturilor, în special în regiunile unde soia sau porumbul devin riscante. Însă, dincolo de imaginea sa de plantă „care sfidează seceta”, năutul ascunde și unele provocări de cultură.
 
Potențial agronomic și climatic
Năutul se remarcă prin toleranță ridicată la secetă, datorită sistemului radicular pivotant profund, care îi permite accesul la rezervele de apă din straturile inferioare ale solului. Astfel, în condiții de precipitații reduse, poate menține o dezvoltare constantă, având o adaptabilitate superioară față de alte culturi de primăvară precum soia sau porumbul.
 
Această cultură leguminoasă aduce beneficii suplimentare pentru structura și fertilitatea solului, prin capacitatea de fixare biologică a azotului atmosferic, contribuind la reducerea nevoii de îngrășăminte azotate în rotațiile următoare.
 
Exigențe agrotehnice
Pentru atingerea unui potențial productiv optim, este important ca tehnologia de cultură să fie adaptată caracteristicilor biologice ale plantei. Năutul preferă soluri lutoase, bine drenate, cu temperaturi minime ale solului de peste 8–10°C în momentul semănatului. Fereastra optimă pentru semănare se situează între mijlocul lunii aprilie și mijlocul lunii mai, în funcție de zona climatică.
 
Adâncimea de semănare trebuie atent monitorizată (4–6 cm), evitând plasarea seminței în zone reci sau excesiv de umede, unde riscul de pierdere prin putrezire crește. Este recomandată o densitate de 45.000–60.000 plante/ha, ajustată în funcție de soi și condițiile de sol.
 
Particularități fenologice și de recoltare
Ciclul de vegetație al năutului este de aproximativ 90–110 zile, în funcție de soi și condițiile climatice. Planta înflorește eșalonat, ceea ce poate prelungi perioada de coacere dacă intervine un regim pluviometric ridicat. În acest sens, se recomandă monitorizarea atentă a stadiului fiziologic și alegerea momentului optim de recoltare, pentru a evita pierderile prin scuturare sau degradarea păstăilor.
 
Combaterea bolilor precum ascochitoza (Ascochyta rabiei) și fuzarioza poate fi realizată prin utilizarea de soiuri tolerante, rotații corecte și evitarea semănatului pe soluri reci sau cu risc ridicat de băltire.
 
Poziționare în sistemul de rotație
Din punct de vedere al agrotehnicii, năutul este o cultură excelentă de primăvară în rotații cu cereale păioase și oleaginoase. Este de evitat cultivarea repetată pe aceeași solă, pentru a reduce presiunea patogenilor de sol. Totodată, năutul lasă solul curat și favorabil culturilor următoare prin structura sa de rădăcină și prin azotul fixat.
 
Pentru rezultate stabile, se recomandă testarea culturii la scară mică în primii ani, integrarea în asolamente echilibrate și colaborarea cu furnizori de genetică certificată. Cu o tehnologie adecvată și o planificare atentă, năutul poate deveni o verigă valoroasă în sistemele agricole moderne, mai ales în contextul secetei și al cererii pentru produse vegetale durabile.
 
Bibliografie: Leguminoase pentru boabe – tehnologii moderne de cultivare. Ioan Toncea