Orzul de toamnă beneficiază din toamnă de o durată de vegetaţie şi de absorbţie activă a substanţelor mai lungă cu 15-20 de zile decât grâul de toamnă. Din acest motiv, în mod obişnuit, această cultură înfrăţeşte complet încă din toamnă, acumulând până la 1/3 din necesarul de nutrienţi.
Condiţiile de iernare a acestei culturi depind în mare măsură de conţinuturile de elemente nutritive asimilabile din sol şi de raporturile dintre acestea. Astfel, abundenţa în sol a formelor asimilabile de azot raportate la cele de fosfor şi potasiu predispune plantele la dereglări trofice şi la atacul unor dăunători care acţionează ca vectori ai unor boli virotice (de exemplu, boala provocată de virusul piticirii galbene). Echilibrarea nutriţiei cu fosfor şi cu potasiu este esenţială pentru diminuarea pierderilor de plante în timpul iernii din cauza temperaturilor scăzute şi a vânturilor reci pe soluri neacoperite de zăpadă în formele pozitive de relief. La aceste niveluri de productivitate şi pe soluri comparabile ca stare de asigurare cu elemente nutritive, nevoia de azot a orzului de toamnă este cu până la 20% mai mică decât la grâul de toamnă. În afară de o durată mai scurtă de absorbţie a nutrienţilor în plante primăvara, acest aspect se explică şi prin consumul specific de azot mai mic.
Citiți și: FERTILIZAREA GRÂULUI ÎN FERESTRELE IERNII. Sfaturi utile
Aplicarea de azot din toamnă cu lucrările de pregătire a terenului pentru semănat (până la 1/3 din doza optimă necesară) se precizează în funcţie de rezerva de azot asimilabil lăsată în sol de cultura premergătoare. Aceasta poate fi stabilită prin determinarea azotului nitric şi a celui amoniacal din sol. De conţinutul de azot mineral asimilabil din profilul solului la desprimăvărare trebuie să se ţină cont şi la stabilirea dozei de îngrăşăminte cu azot de aplicat în cuvertură primăvara devreme.
Sursele de fosfor solubile în apă sunt cele mai adecvate îngrăşăminte cu fosfor pentru orzul de toamnă. Încorporarea cu arătura împreună cu îngrăşămintele potasice şi cu sursele de azot destinate aplicării din toamnă conduce la rezultate mai bune decât cu lucrările mai superficiale de pregătire a patului germinativ.
Sursele solubile de potasiu sunt valorificate bine de către orz, indiferent de ionii clor sau sulfat însoţitori. Fertilizarea cu potasiu este asigurătoare împotriva pierderilor de recoltă prin şiştăvirea boabelor în cazul căderii plantelor şi a condiţiilor favorabile de proliferare a bolilor foliare. Îngrăşămintele cu potasiu conferă plantelor de orz de toamnă o rezistenţă sporită la atacul bolilor tulpinii şi ale frunzei, diminuând semnificativ pierderile de recoltă cauzate de acestea şi de adversităţile climatice. Îngrăşămintele cu magneziu la orz prezintă interes atât pentru productivitatea curentă a culturii (MMB), cât şi pentru sporirea valorii biologice a seminţelor, îndeosebi datorită influenţei lor pozitive asupra conţinutului de fitină din acestea.
Citește și: FERTILIZAREA DE TOAMNĂ A GRÂULUI - UNUL DINTRE CELE MAI IMPORTANTE MIJLOACE DE CREȘTERE A PRODUCȚIEI
Orzoaica pentru bere - soiurile de orzoaică de toamnă şi de primăvară cultivate pentru bere se disting prin conţinuturi de substanţe proteice în bob mai mici decât la orzul de toamnă pentru furaj. Pe lângă însuşirile genetic controlate ale soiurilor de orzoaică de bere create special pentru a corespunde cerinţelor de producere berii, la obţinerea unei producţii cu mai puţin de 10% proteină în bob trebuie să contribuie şi tehnologia de cultură şi în mod deosebit fertilizarea aplicată. De aceea, pentru niveluri comparabile de productivitate şi de însuşiri ale soiurilor, recomandările de fertilizare la orzoaica de toamnă diferă faţă de cele pentru orzul de toamnă. Acestea se concretizează prin doze mai mici de azot şi ceva mai mari de fosfor, de potasiu şi de magneziu decât la orzul de toamnă pentru furaj, sistemul de fertilizare trebuind să asigure un randament ridicat de malţ în industria berii.
Analiza agrochimică a solului poate să aibă un rol important în dirijarea fertilizării şi în cazul acestei culturi, şi în mod deosebit în dimensionarea dozelor de azot în funcţie de existenţa de forme solubile mobile în sol în preajma însămânţării culturii. În funcţie de conţinutul de azot mineral asimilabil din sol pe adâncimea de 0-40 cm, aplicarea a până la 1/3 din necesarul de azot se poate face din toamnă (solurile pe care se cultivă orzoaica de toamnă fiind în majoritate cu textură mijlocie şi fină, astfel încât riscul spălării nitraţilor în profil este redus până la inexistent), prin încorporarea cu o lucrare profundă efectuată cu plugul sau cu un disc greu, împreună cu dozele de fosfor, potasiu şi magneziu.
Completarea până la necesar a îngrăşămintelor cu azot se face fazial, în 1-2 reprize, ţinând cont de rezerva de azot mineral din sol pe adâncimea de până la 60 cm. La interpretarea acesteia se va avea în vedere că o cantitate de azot mineral, egală cu 2/3 din aportul obişnuit de azot eficient al solului, reprezintă fondul natural al solurilor din România, inutilizabil de către cultura curentă şi care nu este expus pierderilor din sol prin percolare sau alte procese. Când aplicarea se face pe vreme rece (sub 15 grade Celsius) pe sol, formele de azot sunt aproximativ egale ca eficienţă. În afară de menţionarea funcţiilor specifice ale fosforului, potasiului şi magneziului, fertilizarea optimă cu aceste elemente se justifică prin rolul lor ca elemente obligate de constituţie ai compuşilor fosfor şi magneziu organic din boabe sau având un rol important în procesele fermentative din industria berii. Sărurile de potasiu şi de magneziu sunt bine valorificate, indiferent de anionii însoţitori.