Boala este în prezent foarte răspândită în zonele de cultură ale cerealelor pe glob, în special în regiunile mai umede şi în condiţii de cultură intensivă. La noi în ţară a fost semnalată, producând pagube în anii mai ploioşi şi pe terenurile cu monocultură de grâu.
Simptomele pătării în ochi
Atacul se manifestă în zona internodurilor 1 şi 2 ale paiului, sub formă de pete ovale brune-deschis, ce apar mai întâi pe teaca frunzelor care se sfâşie şi apoi pe pai. Petele au 1-3 cm lungime şi 0,3-0,5 cm lăţime, prezintă un halou mai întunecat şi o aglomerare stromatică de miceliu negricios în centru, de unde şi denumirea de „pată în ochi”. În dreptul petelor ţesutul mecanic al paiului este slăbit şi acesta se frânge, dând lanului atacat un aspect de cădere; atacul se manifestă în vetre.
Căderea produsă de Pseudocercosporella este tipică prin aceea că plantele nu cad în aceeaşi direcţie ca în cazul căderii fiziologice. Deoarece prin cădere se produce întreruperea afluxului de sevă către partea superioară a plantelor, spicele sunt de culoare albă, rămân sterile sau boabele se şiştăvesc.
Agentul patogen – Pseudocercosporella herpotrichoides (sin. Cercosporella herpotrichoides), fam. Mucedinaceae, ord. Hyphales, subîncreng. Deuteromycotina.
Miceliul ciupercii infectează teaca frunzei pe care o străbate şi trece pe pai unde produce petele în ochi; se găseşte şi în lumenul paiului sub forma unei ţesături cenuşii fine.
Pe ţesutul stomatic din centrul petelor, pe conidiofori scurţi, se formează conidiile pluricelulare cu 5-7 septe, lungi şi ascuţite la vârf şi rotunjite la bază, cu dimensiuni între 30-100 X 1,5-3,5 µ.
După studii efectuate pe plan mondial, cât şi la noi în ţară, au fost determinate condiţiile climatice şi agrotehnice care favorizează atacul.
Agentul patogen rezistă la temperaturile din timpul iernilor blânde şi continuă chiar să vegeteze în ferestrele iernii cu temperaturi peste 0oC. Precipitaţiile bogate şi umiditatea ridicată creată prin irigaţii, toamna, după răsărirea grâului şi primăvara în cursul vegetaţiei, favorizează infecţiile prin conidiile purtate de vânt.
Culturile semănate de timpuriu sunt mai puternic atacate, deoarece agentul patogen are o perioadă de timp mai îndelungată pentru străbaterea succesivă a tecilor frunzelor şi infectarea paiului, care determină „căderea lanului”.
Suprafeţele de cultură fertilizate cu doze mari de îngrăşăminte cu azot sunt mai puternic atacate, ca şi culturile cu densitatea prea mare. Monocultura de mai mulţi ani, precum şi succesiunea altor graminee cultivate ca orzul şi secara, şi în mai mică măsură ovăzul, sunt, de asemenea, factori favorizanţi ai atacului.
Prevenire şi combaterea pătării în ochi
Măsurile stabilite prin tehnologia de cultură a grâului contribuie, în măsura în care sunt respectate, la buna dezvoltare a plantelor şi evitarea atacului în forme grave. De aceea, se impune semănatul în epoca optimă, respectarea densităţii optime a culturii, aplicarea de îngrăşăminte administrate în complex şi în doze moderate şi respectarea unei rotaţii de 3-4 ani în care grâul, orzul şi secara să nu revină pe acelaşi teren.
Tratamentele foliare complexe aplicate cu produse de contact şi sistemice contribuie şi la diminuarea atacului de Pseudocercosporella.
Bibliografie: FITOPATOLOGIE SPECIALĂ. Prof. dr. Viorel FLORIAN
PĂTAREA ÎN OCHI A BAZEI TULPINII LA GRÂU (Oculimacula yallundae). Simptome, prevenire, combatere