Date agronomice cheie pentru cultivarea inului
- Cerințe nutritive: N: 60 kg/ha; P: 40 kg/ha; K: 40 kg/ha
- Data semănatului: soi de toamnă: de la mijlocul până la sfârșitul lunii septembrie; soi de primăvară: de la mijlocul lunii martie până la începutul lunii aprilie.
- Temp. minimă de germinare: 2–3 °C
- Norma de semănat: tip de primăvară: 600–800 semințe/m2 (30–60 kg/ha), tip de toamnă: 400–600 semințe/m2 (20–35 kg/ha)
- Densitatea plantelor: 400–600 plante/m2
- Adâncimea de semănat: 2–3 cm
- Distanța dintre rânduri: 15–33 cm
- Conținutul de umiditate la recolt.: 9–12 %.
Cerințe față de climă și sol
Inul este potrivit pentru climatul temperat-maritim, precum și pentru locurile calde și uscate. Pentru obținerea unor producții bune, o bună aprovizionare cu apă este esențială înainte și în timpul înfloririi, adică la mijlocul lunii iunie. Prin urmare, trebuie evitate parcelele care au tendința de a se usca în timpul verii.Inul preferă argilele bogate în humus, profunde și bine drenate. Argilele grele sunt nepotrivite, la fel ca solurile pietroase sau cele nisipoase uscate. Din cauza competitivității destul de scăzute a inului în raport cu buruienile, el ar trebui cultivat numai pe parcele cu o presiune scăzută a buruienilor (graminee). Inul reacționează sensibil la structura proastă a solului, la compactare și la înnămolire. Prin urmare, pregătirea solului și a patului germinativ pe parcursul întregii rotații a culturilor ar trebui să se facă numai în condiții favorabile de sol uscat. Pe solurile cu o structură bună, inul poate fi cultivat cu ușurință, cu o lucrare minimă.
Rotația culturilor
Inul este o cultură de rotație interesantă, deoarece aparține unei alte familii de plante decât majoritatea culturilor arabile. Deoarece inul nu este autotolerant, se recomandă un interval de cultivare de cel puțin 4–5 ani. Soiurile de primăvară pot fi integrate în mod flexibil în orice rotație a culturilor, având în vedere perioada scurtă de vegetație de 120–125 de zile.În rotațiile de culturi bazate pe cereale, soiurile de toamnă permit un interval între două culturi de cereale. • Se evită cultivarea inului după rapiță, deoarece ambele sunt gazde ale gândacilor săritori din subfamilia Alticinae și pentru că samurasla rapiței este dificil de gestionat în cultura cu acoperire redusă a solului
Asigurarea cu nutrienți
Inul are un necesar scăzut de nutrienți, dar depinde de disponibilitatea lor în timpul perioadei lungi de creștere până la înflorire.Azot: Dacă solul este suficient de bine aprovizionat cu fosfor, potasiu și magneziu, nu este nevoie de fertilizare. În general, se recomandă o fertilizare de bază (40–60 kg de N pe hectar). Aportul excesiv de azot duce la polignire și, prin urmare, la pierderi de recoltă și de calitate. Aplicarea de dejecții lichide este utilă. Gunoiul de grajd sau compostul, dimpotrivă, pot întârzia maturarea.
Zinc: Aplicarea unui îngrășământ cu zinc poate fi necesară pe baza analizei solului, deoarece zincul poate fi un factor limitativ pentru creșterea inului. În cele mai multe cazuri, un tratament al semințelor cu zinc este suficient pentru a preveni deficiența. Deoarece zincul poate fi blocat în solurile cu pH ridicat, trebuie evitată aplicarea calcarului înainte de cultivarea inului.
Semănatul
O bună pregătire a patului germinativ este esențială pentru succesul cultivării inului. În cazul în care presiunea buruienilor este mare, este avantajos și recomandat să se facă o operațiune de combatere a buruienilor înainte de semănat. Semințele de in au nevoie de un pat germinativ fin, sfărâmicios și bine așezat. Distanța dintre rânduri de 15–33 cm permite cultivarea între rânduri, în timp ce o distanță mai mică între rânduri (de ex. 12 cm) permite doar utilizarea țesalei și a sapei rotative. Pentru soiurile de primăvară, o densitate de semănat de 600–800 de semințe pe metru pătrat s-a dovedit a fi bună în condiții normale. În condiții nefavorabile, norma de însămânțare ar trebui crescută cu 10–20 %. Soiurile de toamnă dezvoltă lăstari laterali și ar trebui semănate puțin mai rar, pentru a evita o cultură prea densă, care ar putea să se polignească.Densitatea plantelor urmărită este de 400 plante/ m². Densitatea scăzută de 150–200 plante/m² la inul de toamnă și de 350 plante/m² la inul de primăvară poate fi compensată de cultură, cu excepția cazului în care infestarea cu buruieni este prea mare.
Recoltarea
Maturitatea recoltei este atinsă atunci când semințele se mișcă liber în capsule. În plus, secțiunea superioară a tulpinii (aprox. 5 cm) este maro, iar cele mai joase frunze de pe tulpina încă verde au căzut. Recoltarea poate fi amânată atât timp cât semințele nu sunt afectate de fungi.Pentru treierat, recolta trebuie să fie bine uscată. Pentru aceasta, cel mai bine este să fie recoltată după-amiaza. • Inul are tulpini foarte dure, ceea ce înseamnă că combina de recoltat sau bara cu cuțite pentru treieratul poloagelor trebuie să aibă cuțite bine ascuțite. Trebuie evitat ca tulpinile să se înfășoare în jurul pieselor rotative ale mașinii.
Există două metode de recoltare:
- Treieratul direct: se recomandă în cazul unei infestări scăzute cu buruieni în condiții de vreme uscată.
- Treieratul în poloage: în cazul unei infestări mari cu buruieni. Plantele sunt tăiate cu vindroverul la o înălțime de 10–20 cm, atunci când se anticipează condiții meteorologice bune.
Plantele tăiate se usucă timp de 2–3 zile pe timp însorit înainte de a fi treierate.
Bibliografie: Protecția culturilor oleaginoase