Alunele de pământ (Arachis hypogaea), cunoscute și sub denumirea de arahide, reprezintă o cultură cu valoare agronomică și economică ridicată, datorită conținutului bogat de proteine, uleiuri vegetale și compuși bioactivi. Sunt utilizate pe scară largă în industria alimentară, cosmetică și farmaceutică, iar integrarea lor în structura de producție agricolă poate asigura o diversificare eficientă a veniturilor fermierilor și o valorificare optimă a terenurilor disponibile.
Particularități biologice și cerințe față de mediu
Alunele de pământ sunt plante leguminoase anuale, cu ciclu vegetativ de 120-150 de zile, care se dezvoltă optim în zonele cu temperaturi medii de 20-30°C și necesită un sezon cald, fără perioade lungi de umiditate excesivă. Sistemul radicular pivotant permite absorbția eficientă a apei și nutrienților, însă planta este sensibilă la soluri compacte sau cu drenaj deficitar.
Solul ideal pentru cultivare este nisipos-lutos sau luto-nisipos, cu pH neutru sau ușor acid, bine aerat și bogat în materie organică. Datorită capacității sale de fixare biologică a azotului prin simbioza cu bacteriile rizobiene, cultura contribuie la îmbunătățirea fertilității solului și se integrează bine în rotațiile agricole.
Pregătirea terenului și semănatul
Pentru obținerea unor producții stabile, terenul trebuie pregătit încă din toamnă prin arături adânci, urmate primăvara de lucrări de discuire și nivelare. Solul trebuie să fie bine afânat, deoarece fructele (păstăile) se formează sub pământ și necesită spațiu pentru dezvoltare.
Semănatul are loc atunci când temperatura solului, la adâncimea de 6-8 cm, depășește 14-15°C. Densitatea optimă este de 45.000-60.000 de plante/ha, cu o distanță recomandată între rânduri de 45-60 cm și 15-20 cm între plante pe rând. Semințele trebuie să fie sănătoase, bine calibrate și, de preferat, tratate înainte de semănat împotriva bolilor și dăunătorilor.
Lucrările de întreținere și cerințele nutriționale
Îngrijirea culturii presupune prașile mecanice și manuale pentru menținerea solului afânat și reducerea competiției cu buruienile. În faza de formare a păstăilor, cultura necesită umiditate constantă, iar irigarea controlată devine esențială în zonele cu deficit de precipitații.
Aplicarea de îngrășăminte fosfatice și potasice susține dezvoltarea sistemului radicular și creșterea masei vegetative, în timp ce aportul de microelemente precum calciul și borul contribuie la formarea uniformă a păstăilor și la calitatea boabelor.
Un element esențial al tehnologiei îl reprezintă muşuroirea plantelor. După fecundare, florile formează „ginoforii” – filamente care pătrund în sol și dau naștere păstăilor. Ridicarea solului în jurul tulpinilor favorizează acest proces, contribuind direct la productivitate.
Recoltarea și condițiile de depozitare
Recoltarea are loc când frunzele încep să se îngălbenească, iar păstăile au atins maturitatea fiziologică, de regulă la sfârșitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie, în funcție de zona de cultivare. Plantele se dislocă mecanic sau manual, apoi sunt lăsate câteva zile la zvântat, după care păstăile se desprind și se pregătesc pentru depozitare.
Pentru păstrarea calității, alunele trebuie depozitate într-un spațiu uscat, bine ventilat și răcoros, cu umiditate controlată sub 10%, pentru a preveni dezvoltarea mucegaiului și apariția aflatoxinelor.
Potențialul economic al culturii
Alunele de pământ prezintă interes ridicat din punct de vedere economic, datorită versatilității utilizării și valorii comerciale a producției. În condiții tehnologice corecte, randamentele pot atinge 2-3 tone/ha, iar cererea de pe piața internă și internațională se menține constantă.
Producția poate fi valorificată sub formă de semințe crude, prăjite sau procesate (unt de arahide, ulei, produse de cofetărie), ceea ce deschide oportunități pentru integrarea culturii în lanțuri valorice agroindustriale. Procesarea locală poate adăuga valoare suplimentară producției, generând marje mai mari de profit și extinzând posibilitățile de export.
ALUNELE DE PĂMÂNT, CULTIVARE ȘI POTENȚIALUL ECONOMIC