CÂND ȘI CUM PLANTĂM CĂPȘUNII TOAMNA: Reguli pentru prindere reușită

Plantarea căpșunilor toamna este una dintre cele mai eficiente strategii pentru obținerea unor culturi sănătoase și productive. Dacă respectăm câteva principii agronomice esențiale, plantele au timp să se prindă, să dezvolte un sistem radicular puternic și să pornească rapid în vegetație primăvara următoare.
 
Perioada optimă pentru plantarea căpșunilor toamna
Momentul plantării influențează decisiv prinderea și formarea tufelor. În general, perioada ideală începe la sfârșitul lunii august și se încheie spre jumătatea lunii septembrie, dar poate varia în funcție de regiune și de condițiile climatice. În zonele cu toamne mai blânde, plantarea se poate extinde până la sfârșitul lui septembrie, însă este important ca plantele să aibă minimum 30-40 de zile înainte de instalarea primelor înghețuri pentru a-și dezvolta rădăcinile.
 
Temperatura optimă a solului ar trebui să fie de cel puțin 15°C, ceea ce favorizează emiterea rădăcinilor noi. Dacă plantarea se face prea târziu, căpșunii nu vor reuși să se fixeze suficient, iar riscul de pierderi peste iarnă crește considerabil.
 
Alegerea terenului și pregătirea solului
Căpșunul preferă un sol lutos-nisipos, bogat în humus, bine drenat și cu o reacție slab acidă până neutră (pH 5,5 – 6,5). Terenul se pregătește cu 3-4 săptămâni înainte de plantare, pentru a permite solului să se așeze și a crea un mediu optim pentru dezvoltarea rădăcinilor.

Este recomandată efectuarea unei arături adânci (25-30 cm), urmată de încorporarea gunoiului de grajd bine fermentat sau a compostului maturat. În paralel, se pot aplica îngrășăminte complexe pe bază de fosfor și potasiu, care stimulează formarea rădăcinilor și asigură o pornire rapidă în vegetație. Solurile grele, reci și cu exces de umiditate trebuie evitate, deoarece favorizează apariția bolilor fungice și reduc dezvoltarea plantelor.
 
Selecția materialului săditor și pregătirea răsadurilor
Calitatea răsadurilor determină viitoarea productivitate a plantației. Se recomandă utilizarea stolilor certificați, proveniți din pepiniere autorizate, sănătoși, fără urme de boli sau dăunători. Plantele trebuie să aibă minimum trei frunze bine dezvoltate, un colet sănătos și un sistem radicular bine format.
 
Înainte de plantare, răsadurile se pot hidrata timp de 2-3 ore într-o soluție cu stimulator de înrădăcinare sau apă curată, ceea ce favorizează prinderea și reducerea stresului hidric.
 
Tehnologia corectă de plantare
Pentru rezultate optime, căpșunii se plantează pe biloane sau straturi înălțate, ceea ce îmbunătățește drenajul și aerisirea solului. Distanțele recomandate între plante sunt de 25-30 cm pe rând și 60-70 cm între rânduri, asigurând o densitate optimă și o bună circulație a aerului.
 
Plantarea se face astfel încât coletul plantei să rămână la nivelul solului – nici prea adânc, pentru a evita putrezirea, nici prea superficial, pentru a preveni uscarea. După fixarea plantei, rădăcinile trebuie bine acoperite cu sol fin, iar zona se presează ușor pentru a elimina pungile de aer.
 
Udarea imediată după plantare este esențială pentru stimularea rădăcinilor. În primele săptămâni, solul trebuie menținut permanent reavăn, fără exces de apă, pentru a evita asfixierea radiculară.
 
Mulcirea și protecția plantelor
Pentru o prindere uniformă și protecție împotriva variațiilor de temperatură, mulcirea este o practică recomandată. Se pot folosi paie tocate, frunze uscate, rumeguș sau folie agrotextilă. Mulciul ajută la menținerea umidității, reduce apariția buruienilor și previne formarea crustei la suprafața solului.
 
În zonele cu ierni reci, după instalarea primului îngheț, tufele se pot proteja suplimentar prin acoperirea cu paie curate, agrotextil sau ramuri de brad, prevenind astfel pierderile cauzate de temperaturile scăzute.
 
Succesul unei plantații de căpșuni începe cu alegerea corectă a locului și respectarea tehnologiei de plantare. Este important să evităm cultivarea pe terenuri unde au crescut anterior solanacee (roșii, cartofi, vinete) sau alte plante care pot lăsa patogeni în sol. În schimb, premergătoare bune sunt cerealele, leguminoasele și plantele verzi pentru îngrășământ.
 
De asemenea, este esențial să se mențină o rotație corectă a culturilor și să se monitorizeze constant sănătatea plantelor. Prin aplicarea de măsuri preventive, cum ar fi tratamentele biologice și menținerea unui sol sănătos, se reduce semnificativ riscul apariției bolilor și dăunătorilor.
 
Bibliografie: Nicolae Cepoiu, Constantin Manolache, Sorin Țepordei. Cultura căpșunului în câmp și în spații protejate