Aplicarea măsurilor preventive de luptă contra bolilor și dăunătorilor la culturile legumicole din sere este primul pas pentru a avea culturi sănătoase și roade bogate. Vă prezentăm în acest material măsurile agrotehnice pe care orice fermier trebuie să le pună în practică.
Măsuri organizatorice
Înfiinţarea serei la 2-3 km de câmpurile cu solanacee; „îngrădirea” serei cu plantaţii de ceapă, usturoi, morcov, sfeclă, porumb, cereale etc., adică pe care nu se dezvoltă musculiţa; posibilităţi de reglare a regimului termic și hidric permanent (musculiţa albă de seră).
Dezinfecția solului
Solul din sere este bogat cu rezerve de floră, faună și microorganisme, de aceea este necesară dezinfecţia lui cu aburi timp de 1 oră la 95°C, foarte eficace împotriva păianjenul roșu comun și altor dăunători de sol. În special, între două cicluri solul se dezinfestează, iar pe carcasa serelor şi răsadniţelor se aplică clorură de var sau pesticide (de exemplu, păianjenul roșu comun).
Regimul hidrotermic
Condiţiile din seră formează un habitat deosebit în comparaţie cu terenul deschis, de aceea factorul decisiv în dezvoltarea plantelor este regimul hidrotermic, care instantaneu formează condiţii perfecte și pentru numeroase organisme dăunătoare ca insectele, acarienii, agenţii patogeni etc. De aceea, regimul hidrotermic se respectă cu precizie în favoarea plantei și recoltei, dar sporește totodată și monitorizarea inevitabililor dăunători și boli.
Răsadul calitativ
Controlul riguros al plantelor care se răsădesc în sere este obligatoriu și se alege răsadul perfect sănătos, viguros și liber de orice simptome sau atac de dăunători, inclusiv se tratează chimic cu 1-2 zile înainte de plantare (lucrare valabilă pentru toţi dăunătorii de sol).
Plantele distanţate
Este necesar de respectat distanţa mare dintre plante, care va permite penetrarea completă în cultura tratată a preparatelor pentru combatere (biopreparate și insecticide).
Curăţenia perfectă a serelor
Este importantă curățenia împotriva tuturor insectelor dăunătoare (păduchii de frunze, musculiţa albă de seră, păianjenul roșu comun), fiindcă orice obiect străin poate fi un loc de adăpostire a stadiilor de dezvoltare.
Blocarea accesului dinafară a insectelor dăunătoare
Plantele din seră emană mirosuri specifice percepute de insecte mai bine, astfel sunt atrase din exterior, câmp deschis sau sere vecine. De aceea, la intrările în sere și ferestrele de aerisire, alte deschizături prin care pătrunde aerul, se instalează plase antiinsecte specializate (similar tifonului) împotriva insectelor de dimensiuni foarte mici (musculiţa albă de seră, tripși, femelele aripate de păduchi etc.). La uși se recomandă perdele/plase duble.
Plantele simptomatice
Smulgerea plantelor atacate și macerarea lor instantanee (înecare a indivizilor) pentru a evita migrarea lor (musculiţa albă de seră, molia „tuta” etc.).
Plantele ieșite din uz productiv după recoltare se distrug prin ardere toate plantele, fiindcă pe ele există stadii vii de păduchii de frunze, tripșii de seră, păianjenul roșu comun etc.
Plantele spontane-buruieni
În jurul serelor obișnuit crește o floră spontană bogată, astfel distrugerea este obligatorie, fiindcă acestea sunt plante-gazde secundare pe care se înmulţesc diverse insecte (păduchii de frunze, tripșii de seră, musculiţa albă de seră, păianjenul roșu comun etc.).
Fâșii-momeală din plante-gazde alternative
Buha fructificaţiilor zboară în câmpurile agricole de pe terenurile cu floră spontană, astfel se recomandă ca primăvara devreme de semănat fâșii de porumb, tutun, năut etc., care atrag fluturii pentru depunerea ouălor. La ecloziunea larvelor, fâșiile-momeală se cosesc și hrănesc animalele, sau se tratează din abundenţă cu insecticide.
Recoltarea manuală
Pe suprafeţe mici din sere sau grădini particulare se recomandă recoltarea manuală a fructelor și larvelor de dimensiuni mari şi distrugerea instantanee a lor, adică înainte de a se retrage larvele la împupare și apoi la iernare.
Solidaritatea agronomică a fermierilor
În momentul desfiinţării unei culturi infestate este foarte important ca resturile vegetale să fie distruse prin ardere, deoarece populația de „tută”, de exemplu, prezentă pe acestea obligatoriu va migra pe o altă cultură de seră sau câmp deschis din imediata vecinătate.
Sursa: BUNELE PRACTICI DE PROTECŢIE INTEGRATĂ A CULTURILOR AGRICOLE ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE. Autori: Asea TIMUŞ, doctor în știinţe agricole; Anatolie FALA, doctor în știinţe biologice